Noi, cei din linia întâi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Noi, cei din linia întâi
Noi-cei-din-linia-intai.jpg
Regizor Sergiu Nicolaescu
Autor Titus Popovici  Modificați la Wikidata
Scenarist Titus Popovici
Director de imagine Nicolae Girardi
Montaj Gabriela Nasta
Muzica Adrian Enescu
Anușavan Salamanian
Costume Gabriela Nicolaescu
Distribuție George Alexandru
Anda Onesa
Valentin Uritescu
Ion Besoiu
Ștefan Iordache
Sergiu Nicolaescu
Mircea Albulescu
Silviu Stănculescu
Colea Răutu
Emil Hossu
Vladimir Găitan
Marian Culineac
Ion Siminie
Traian Costea
Vasile Muraru
Stelian Stancu
Premiera în România 1986
Premiera în Republica Moldova indisp.
Țara România  Modificați la Wikidata
Prezență online

Pagina Cinemagia

Noi, cei din linia întâi este un film românesc realizat de Sergiu Nicolaescu în 1986. Acțiunea filmului se petrece în octombrie 1944 (prima parte) și decembrie-ianuarie (a doua parte) pe fronturile din Transilvania, Ungaria și Ceho-Slovacia.

O parte din filmări, din martie 1985, s-au făcut în incinta fostei Mănăstiri Văcărești, producând o serie de stricăciuni, cea mai gravă fiind fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat.[1] Scenariul este scris de Titus Popovici după o idee de Petru Vintilă care a fost folosită și la realizarea filmului Castelul condamnaților din 1969.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Filmări au avut loc și la Cota 2000, iar regizorul avea o condiție fizică remarcabilă, reușind să se miște mai rapid și decât cascadorii la urcușurile pe munte.[2][3]

Sergiu Nicolaescu a afirmat în volumul său de memorii că Noi, cei din linia întâi a fost cel mai cenzurat film regizat de el. Conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste a impus scoaterea unei scene cu violențe săvârșite de unguri, a „momentului Budapesta” în care armata română, deși era cea mai avansată, a fost scoasă de pe Bulevardul Rákóczi din ordinul lui Stalin pentru ca armata sovietică să ajungă prima la clădirea Parlamentului Ungar și a dramei generalului Gheorghe Avramescu, acuzat de trădare de către sovietici și executat, în timp ce fiica lui se sinucidea în detenție.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mănăstirea Văcărești pe răbojul istoriei, 17 ianuarie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina, accesat la 10 august 2013
  2. ^ Loreta Popa - „Reușită! Obișnuit cu succesul, Sergiu Nicolaescu speră să aducă spectatorii iar în sala de cinema”, în „Jurnalul Național”, aprilie 2008.
  3. ^ Sergiu Nicolaescu - „Viață, destin și film” (ediția a II-a revizuită, Ed. Universitară, București, 2011), p. 144-145.
  4. ^ Sergiu Nicolaescu, op. cit., p. 33.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]