Nation of Islam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Nation of Islam (abreviat ca N.O.I., literal: Națiunea islamului) reprezintă o mișcare religioasă modernă, născută în sânul comunității de culoare din S.U.A. Apărută ca revoltă față de realitatea crâncenă a discrimnării manifestate de majoritatea albă, mișcarea se socotește a poseda un caracter mesianic, aducând populația împovărată de propriul său trecut, printr-o forță religioasă de expresie islamică, la un stadiu de reală egalitate și dreptate .

N.O.I. pretinde aspirații la binele întregii omeniri [1].

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1930, Wallace Fard Muhammad, propovăduitorul către rasa neagră, ajunge la Detroit, în statul Michigan, a cărui industrie de automobile atrăsese mulți oameni de culoare dinspre Sudul sărac. Proclamă unicitatea lui Dumnezeu și că era vremea ca negrii de pretutindeni în S.U.A. să se emancipeze, adoptând religia originară a africanilor, Islamul [2]. Printre primii săi adepți s-a numărat și Elijah Poole, un tânăr care se zbătea să-și întrețină familia și care imediat devine cucerit de noul mesaj religios. Fard Muhammad îi schimbă numele, din Poole în Muhammad, acesta admițând ulterior că nu avusese, de fapt, un nume de familie adevărat – ci unul impus asupra sa, după ce-i fuseseră răpite (strămoșilor săi și - implicit - sieși) identitatea, valorile și credința originară, odată cu luarea ca sclavi a acestora cu generații în urmă [2].

Elijah Muhammad, cum era astfel botezat în noua lui credință, îi era un ucenic extrem de devotat lui Fard Muhammad, petrecând o perioadă de trei ani și jumătate nedespărțit de maestrul său spiritual.

Pe lângă unele inițiative economice, noua mișcare și-a propus să îmbunătățească situația comunității crescânde prin fondarea de școli pentru copiii lor, în pofida încercărilor status quo-ului controlat de albi de a-i educa prin intermediul profesorilor creștini albi [2]; spre a-și realiza țelurile, au recurs la tactici execrabile, cu ajutorul poliției, care avea să-i agreseze și pe Elijah Muhammad, și pe maestrul său spiritual. În timpul celui de-al doilea război mondial, sub pretextul că l-ar fi găsit nedornic să-și facă datoria ca orice cetățean, este arestat. Fard Muhammad dispare în mod mosterios în 1934, iar E. Muhammad devine liderul N.O.I., până la moartea sa (1975).

În 1952, cel ce va deveni Malcolm X se alătură N.O.I., fiind nagajat ca purtător de cuvânt al organizației, pe care avea să o părăsească, pentru a se converti la islamul de rit sunit (datorită interpretării greșite a unor acțiuni ale lui Elijah Muhammad, susține N.O.I. [2]).

Când Wallace Muhammad, fiul lui Elijah Muhammad, a fost ales în fruntea N.O.I., în 1975, a căutat să aducă mișcarea mai aproape din punct de vedere teologic de islamul sunit, efort care l-a înstrăinat de mai mulți alți membri [3], [4]. Un motiv central pare să fi fost deziluzia manifestată de mulți convertiți, care, deși alăturați N.O.I. în număr mare, nu rămâneau multă vreme. [4] Facțiunea lui W. Muhammad, acum denumită Muslim American Society (Societatea Musulmană Americană) devine marginală, iar Louis Farrakhan, unul dintre aspiranții accederii la conducerea N.O.I. înainte de moartea lui E. Muhammad, re-instituie învățăturile lui Elijah Muhammad. În pofida acesteti schisme, cei doi par să dea dovadă de reconciliere când se îmbrățișează de sărbătoarea Savior’s Day (Ziua Mântuitorului – se referă la fondatorul N.O.I., Wallace Fard Muhammad) în anul 2000.[4] Dar, în 2007, cu un an înainte de moartea sa, Wallace Muhammad (cunoscut, după 1980 sub numele de Warith Deen Muhammad) condamnă rasismul manifestat de N.O.I. [5]

Credințe[modificare | modificare sursă]

N.O.I. deține credințe în multe aspecte identice cu islamul tradițional - și anume : monoteism islamic (tawḥīd), profesiunea credinței în Coran și în toate scripturile divine. Biblia, susțin membrii N.O.I., a fost supusă unor schimbări, de-a lungul istoriei, de natură să nu o mai poată face o scriptură perfectă, cu mesajul divin intact. [1] Cu toate că N.O.I. proclamă toate acestea, situația stă mai degrabă în felul următor: N.O.I. îl identifică pe Dumnezeu cu o ființă umană (Wallace Fard Muhammad), crede într-o segregare rasială la nivel mondial [6], susține existența unui profet de după Muhammad.[4]

Credința în învierea morțior este considerată metaforică, sugerându-se ideea de înviere a minții oamenilor de culoare din S.U.A., care, fiind cei mai oprimați, cu siguranță își vor găsi primii mângâierea divină, acordată celor ce o merită pe deplin [1].

N.O.I. consideră că negrii americani trebuie să se lepede de “numele de sclavi”, care aparțineau stăpânilor de strămoșilor lor de dinainte de abolirea sclaviei.[7] Se dorește o așa-zisă separare a poplației maltratate de culoare, de cea caucaziană, care nu a reușit să-i integreze cu adevărat. Profețiile Mesiei creștine și a Mahdi-ului musulman au a apărut în persoana fondatorului, Wallace Fard Muhammad, care a fost și întruparea efectivă a lui Dumnezeu, în carne și oase [1]. De asemenea, se mai consideră împlinită și profeția că Dumnezeu îi va mai comunica o revelație ulterioară – prin Fard Muhammad și Elijah Muhammad, noul apostol al lui Dumnezeu pentru populația neagră [2].

Note[modificare | modificare sursă]