Categorie:Cultura afro-americană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Cultura Black[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Categorie:Cultura afro-americană

Încă de la originile sale, contracultura din Statele Unite ale Americii s-a remarcat prin acea componentă care deși a fost un element cheie în istoria Statelor Unite, a fost de-a lungul anilor reprimată: cultura neagră. Într-o societate dominată de supremația populației albe, persoanele de culoare erau adesea desconsiderați, tratați cu indiferență, fiind descrisă de mai multe ori drept ”poporul invizibil”. [1]Cultura neagră se află la baza unei noi culturi care avea să domine anii `60: cultura hipster. Scriitorul contemporan, Norman Mailer, era de părere ca această nouă cultură era de fapt o reproducere în chintesență a culturii black, o imitație pe fondul unui sentiment profund de vinovăție aflat în raport cu diferențele sociale din S.U.A.

”Acele valori atât de prețioase omului alb- precum mama și căminul, profesia și familia- care oferă siguranță nu sunt imaginabile pentru milioane de negri, nici măcar în fanteziile lor cele mai temerare; pur și simplu ele nu există.”[1]

Rasismul instituționalizat este ceea ce încearcă Normal Mailer să scoată în evidență prin această definiție, factor care duce la nașterea unei însușirea îndeaproape a contraculturii. Aceasta reprezenta pentru persoanele de culoare o extensiune a marginalizării, a discriminării lor în societatea americană, în timp ce pentru populația albă aceasta reprezenta un experiment social care s-ar fi putut încheia oricând.

În spațiul contemporan, cultura afro-americană s-a remarcat prin nașterea unor mișcări multiculturale precum hip-hop, R&B, deosebit de valoroasă pentru mulți afro-americani. Mișcarea culturală afro-americană care s-a dezvoltat în perioada 1960 și 1970 a alimentat, de asemenea, creșterea funk-ului și a formelor hip-hop ulterioare, cum ar fi rap, hip house, new jack swing și go-go. Comunitățile negre din Chicago s-au remarcat prin crearea în anii 1980 a muzicii de tip house. Muzica afro-americană a cunoscut o acceptare mult mai larg răspândită în muzica populară americană în secolul XXI decât oricând. Pe lângă faptul că au continuat să dezvolte forme muzicale mai noi, artiștii moderni au început și o renaștere a genurilor mai vechi sub formă de genuri precum neo soul și grupuri de inspirație funk modernă.[2]

Cultura black cunoaște o emancipare începând cu anul 1970. Hip-hop-ul, o cultură asociată cu o mișcare a tineretului și care a atins cote de extindere la nivel mondial, definește un complex cultural mult mai amplu compus din: breakdance, grafitti și un stil de viață aparte. Originile acestei culturi se situează la începutul anilor `70 prin dezvoltarea unor noi forme de exprimare de către copiii din ghetourile americane. Cultura hip-hop s-a dezvoltat ca mișcare culturală în urma mișcării negrilor pentru drepturile omului. În anii `90, hip-hop-ul cunoaște o popularitate aparte, astfel la sfârșit de secol XX această cultură se răspândește în comunitățile albe din toată lumea, atingând un apogeu al succesului. [1]

Existențialism, jazz, cultură pop[modificare | modificare sursă]

Jazzul este o formă muzicală americană, adesea improvizată, dezvoltată de negri și influențată atât de structura armonică europeană, cât și de complexitatea ritmică africană. Este adesea caracterizat prin utilizarea de blues și a intonațiilor de vorbire. Deși nu se știe exact când a apărut jazzul, au existat fanfare din plantație încă din 1835, iar trupele de menestreli făceau turnee în anii 1840. Muzica ragtime, sincopată, care și-a luat structura formală din marș, s-a dezvoltat în anii 1880 și este considerată precursorul jazz-ului.[3]

Jazz-ul reprezintă un element cheie în cultura afro-americană. Printre muzicienii care au ajutat la extinderea mișcării culturale și au șlefuit muzica clasică afro-americană se numără: Charles Mingus, Miles Davis, Ornette Coleman, Chet Baker, Jerry Mulligan, Lester Young și Cecil Taylor. Aceștia, împreună cu scriitorii Allen Ginsberg, Lawrence Feringhetti, Jack Kerouac, Neal Cassidy, LeRoi Jones, Gary Snyder și John Rechy au pus bazele generației beat. [1] Pe măsură ce jazzul a continuat să evolueze, inventivitatea lui Russell, Tristano și Charles Mingus a adăugat și mai multe variații atât ale ritmurilor, cât și ale liniei melodice. Davis a introdus jazzul modal în înregistrarea sa: Kind of Blue.

Tradiția jazz-ului liber din anii 1960 a fost continuată de pianistul Cecil Taylor și de grupuri precum Art Ensemble of Chicago până în anii 1980. Acest stil de jazz bazat pe tehno este numit și fusion; o formă populară de muzică dezvoltată în anii 1970. Principalele sale caracteristici sunt stilurile de tobe și instrumentarea muzicii rock completată prin improvizație, cu un accent puternic pe instrumentele electronice și ritmurile de dans.

Ca expresie culturală, jazz-ul a influențat foarte mult societatea, dar totuși în ciuda acestui fapt, rămâne la periferia ochiului public în ceea ce privește recunoașterea și acceptarea societății americane contemporane. Până în prezent, jazzul rămâne în continuă evoluție, tradiția fiind ferm stabilită și continuată de compozitori, cântăreți și jucători care îi înțeleg istoria în timp ce îmbrățișează elementul evoluției continue a jazz-ului. Unii dintre cei care poartă torța sunt Wynton Marsalis, Roy Hargrove, Marcus Roberts, Bobby McFerrin și alții.[4]

  1. ^ a b c d Babias, Marius (). Nașterea culturii pop. Idea Design & Print. p. 19. 
  2. ^ „African-American culture”, Wikipedia (în engleză), , accesat în  
  3. ^ „Black History, and Jazz Music in America, a story” (în engleză). African American Registry. Accesat în . 
  4. ^ „Black History, and Jazz Music in America, a story” (în engleză). African American Registry. Accesat în . 

Subcategorii

Această categorie conține doar următoarea subcategorie.

M

Pagini din categoria „Cultura afro-americană”

Următoarele 11 pagini aparțin acestei categorii, dintr-un total de 11.