Mozeș Cahana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mozeș Cahana
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Bicazu Ardelean, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Budapesta, Republica Populară Ungară Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Kerepesi Modificați la Wikidata
Frați și suroriErnő Kahána[*]  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Hungary (1915-1918, 1919-1946).svg Regatul Ungariei[*]
Flag of Hungary (1919).svg Republica Sovietică Ungaria
Flag of Romania.svg Regatul României
Flag of the Soviet Union.svg Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Flag of Hungary.svg Republica Populară Ungară Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
jurnalist
revoluționar
scriitor
eseist
lexicograf
traducător Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBicazu Ardelean
Budapesta
Viena
Târgu Mureș
Berlin
Paris
Moscova
Bender Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimGyergyai Zoltán, Joel Béla, Térítő Pál, Köves Miklós, Teo Zare  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Partidul Comunist din Ungaria[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba maghiară[1]
limba moldovenească
limba rusă
limba română
Esperanto  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarProletcult  Modificați la Wikidata
Specie literarărealism socialist  Modificați la Wikidata

Mozeș Cahana (în maghiară Kahána Mózes, în rusă Моисей Генрихович Кахана, transliterat: Moisei Ghenrihovici Kahana; n. ,[2] Bicazu Ardelean, Neamț, România – d. ,[2] Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor, poet, eseist și revoluționar maghiar de origine evreiască.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1897 în satul Bicazu Ardelean, pe atunci în Austro-Ungaria, într-o familie evreiască. A fost fratele mai mic al viitorului psihiatru român Ernő Kahána. În localitatea natală a publicat primele sale poezii, sub numele de Joel Béla.[3] În 1918, când s-a format Republica Ungară, s-a mutat la Budapesta, unde a publicat sub pseudonimul Gyergyai Zoltán. În anul următor, când s-a prăbușit republica, s-a mutat la Viena, unde, în 1921, a publicat volumul de poezii Túl a politikán (cu ilustrații de Hans Mattis-Teutsch). Tot aici a fondat în 1922 revista Egyseg („Unitate”), menită să unească emigrația maghiară de stânga din Viena.

În 1923 se întoarce în Transilvania, stabilindu-se în orașul Târgu Mureș, care făcea parte deja din România. A aderat la Partidul Comunist Român, motiv pentru care, în 1926, a fost arestat și închis la închisoarea Doftana. În același an a evadat din închisoare și a trecut Nistrul în URSS, stabilindu-se în RASS Moldovenească, unde a publicat opere în „limba moldovenească”. A fost membru fondator și primul președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În 1929, la instrucțiunile Cominternului, a fost trimis la Berlin, apoi la Paris, unde a început să publice proză în limba maghiară. O parte din operele sale au fost publicate de editura maghiară din Cleveland, SUA, sub pseudonimul Köves Miklós. În 1937 s-a întors în România și s-a stabilit de data aceasta în Basarabia. În 1940, după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, s-a mutat la Cluj, unde a publicat cel mai faimos roman al său: Hat nap és a hetedik („Șase zile și a șaptea”). A fost colaborator al ziarului Korunk. În 1941 s-a stabilit la Chișinău, în RSS Moldovenească.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat în Asia Centrală, după război s-a întors la Chișinău. S-a stabilit ulterior în Bender (Tighina), unde a început să lucreze la elaborarea unor lucrări lexicografice, iar în 1946 a publicat un dicționar maghiar-rus, pe care l-a reactualizat în 1951 și în 1959. În 1954, primul roman al lui Cahana din trilogia planificată despre colectivizare și viața de fermă colectivă, Costea Gingaș, a fost publicat în „limba moldovenească”. În 1956 a apărut al doilea roman. Pentru ultimul roman, Cahana a fost aspru criticat, fiind acuzat de președintele USM, Andrei Lupan, de revizionism. A fost îndepărtat astfel din literatura moldovenească. A fost criticat din nou la Congresul Uniunii Scriitorilor Sovietici din 1959, fiind nevoit să-și ceară scuze. Nu s-a mai întors în Moldova, ci a rămas la Moscova, unde a lucrat ca traducător.

În 1964 s-a stabilit în Ungaria, la Budapesta, unde a fost întâmpinat ca un maestru al literaturii maghiare moderne (a primit Premiul József Attila în 1968).[4] Una după alta, au apărut reeditări ale romanelor sale timpurii: Biharvári taktika (1965), Tarackos (1971), Két nő egy képen (1974), precum și noi romane, cărți de proză scurtă și memorii: Földön, föld alatt (1967), Legyen másként (1967), Szabadság, szerelem (1968), Íratlan könyvek könyve, önéletrajzi (1969), Vízesés: Mai moldován elbeszélők (1971), Szélhordta magyarok (1971), A kölet boljdozi élet (1972), Lemegy a nap (1973), Sóvárgások könyve, önéletrajzi (1973). 

Deși, la moment, era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori maghiari, s-a sinucis pe 11 aprilie 1974, aruncându-se pe fereastra unui spital din Budapesta.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Mózes Kahána, Autoritatea BnF 
  3. ^ Kahána Mózes Antikvár könyvek (în maghiară), Régikönyvek - Régi könyvek az Interneten! 
  4. ^ peoplepill.com, About Kahána Mózes: poet and journalist (1897-1974) (1897 - 1974) | Biography, Facts, Career, Life (în esperanto), peoplepill.com 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]