Maureen O'Hara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Nu confundați cu Maureen O'Sullivan.
Maureen O'Hara
Maureen O'Hara Black Swan 3.jpg
Date personale
Nume la naștereMaureen FitzSimons
Născută17 august 1920
Ranelagh, Dublin, Irlanda
Decedată24 octombrie 2015 (95 ani)
Boise, Idaho
ÎnmormântatăCimitirul național Arlington[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (boală) Modificați la Wikidata
Frați și suroriCharles B. Fitzsimons[*]
James O'Hara[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuCharles F. Blair, Jr.[*] ()
Will Price[*] () Modificați la Wikidata
Număr de copii1 Modificați la Wikidata
CopiiBronwyn FitzSimons[*] Modificați la Wikidata
CetățenieIrlanda Irlanda
Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Ocupațieactriță de film
cântăreață
Ani de activitate1938 – 2000
Premii Oscar
Întreaga carieră (2014) Modificați la Wikidata
Alte premii
Premiul Bambi
Golden Boot Awards[*]
Premiul Oscar Modificați la Wikidata
Prezență online

Maureen O'Hara, de fapt Maureen FitzSimons (n. 17 august 1920, Ranelagh, Dublin, Irlanda - d. 24 octombrie 2015, Boise, Idaho) a fost o actriță de film și cântăreață irlandeză-americană. A devenit celebră pentru colaborarea pe termen lung cu regizorul John Ford și cu actorul John Wayne. Deoarece a fost distribuită în mod frecvent în filmele Technicolor, pe atunci rare, a fost poreclită „Regina tehnicolorului” („Queen of Technicolor”) [1]. În 2014 a primit Premiul Onorific Oscar pentru munca sa de o viață.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Maureen O'Hara s-a născut în 1920 în Ranelagh, o suburbie a capitalei irlandeze Dublin, ca Maureen FitzSimons într-o familie catolică. Tatăl ei, Charles Stewart Parnell FitzSimons a condus un magazin de îmbrăcăminte în care lucra mama lui O'Hara Marguerita Lilburn FitzSimons (fostă cântăreață contralto). A fost al doilea din cei șase copii. A participat la fel ca majoritatea fraților săi la cursurile de actorie ale Teatrului Abbey și la Școala de Dramă și Elocuție Ena Mary Burke din Dublin. Mulți dintre frații ei au făcut ulterior o carieră în industria cinematografică, dar de departe nu au avut succes la fel ca O'Hara. După ce a jucat în grupuri de amatori, și-a făcut debutul profesional ca actriță la vârsta de 14 ani la Teatrul Abbey. Deoarece tatăl ei considera că activitatea actoricească este prea nesigură, O'Hara a trebuit să termine ucenicia de contabilă și dactilografă, pe lângă cariera de actorie.

După primele succese ale lui O'Hara la Teatrul Abbey, la vârsta de 17 ani a fost invitată la repetiții la Londra. Castingul nu a mers foarte bine, O'Hara ajungând aproape să renunțe la cinematografie. Când celebrul actor Charles Laughton a văzut probele filmărilor, i-a plăcut O’Hara, în special expresivitatea ochilor ei verzi. În timp ce O'Hara se întorcea în Irlanda, Laughton l-a convins pe partenerul său de afaceri, Erich Pommer, să îi ofere un contract de film pentru șapte ani. În 1938, O'Hara a jucat primele două roluri relativ mici, în filmele acum aproape uitate Kicking The Moon Around și My Irish Molly. Primul ei film important a fost Hanul Jamaica (ecranizare după Daphne du Maurier, 1939), în care sub regia lui Alfred Hitchcock, și „gașca de tâlhari de plajă” condusă de piratul interpretat de Laughton, a reușit să descopere tertipurile din acest domeniu.

Laughton a fost extrem de mulțumit de performanța lui O'Hara și a dus-o la Hollywood. El a plasat-o în filmul clasic din 1939 Cocoșatul de la Notre Dame, în rolul principal feminin al Esmeraldei, el însuși jucând rolul clopotarului. Acest film a lansat-o. Când a început al doilea război mondial, Charles Laughton și-a dat seama că nu poate continua filmările în Anglia, a vândut contractul de șapte ani a lui O'Hara lui RKO Pictures. Inițial, ea a jucat doar în filme de mâna a doua, până când regizorul John Ford a angajat-o pentru drama sa din filmul Ce verde era valea mea (1941). O'Hara a jucat în rolul principal feminin Angharad, fiica unui miner galez care trebuie să se căsătorească cu proprietarul bogat al minelor, dar arogant și plictisitor. Când a fugit de la el, este respinsă de comunitatea satului. Filmul a primit cinci Oscaruri și a fost începutul unei colaborări lungi, de cinci filme, între O'Hara și Ford, relația dintre cei doi a fost agitată și eșalonată între iubire și ură[2].

Maureen O'Hara s-a căsătorit în 1939 cu producătorul britanic de film George H. Brown (1913-2001), care a produs două dintre filmele Miss Marple cu Margaret Rutherford printre altele. În 1941, căsătoria a fost anulată, iar în același an s-a căsătorit cu regizorul Will Price (1913-1962). În 1944, s-a născut fiica comună Bronwyn FitzSimons, care a lucrat scurt timp și ca actriță la începutul anilor ’60. În 1946, O'Hara a devenit cetățean american. După divorțul de Price în 1948, O'Hara s-a căsătorit în 1968 cu scriitorul, fostul brigadier general și pilot Charles F. Blair (1909-1978), pe care ea l-a cunoscut pentru prima dată în 1947, într-un zbor spre Irlanda. În 1978, Blair a zburat un Grumman G-21 în Marea Caraibelor când motoarele s-au defectat și avionul s-a prăbușit. Blair și trei dintre pasagerii săi au murit, alți șapte au fost grav răniți. După moartea soțului ei, a devenit președinte al companiei sale aeriene Antilles Airboats, ceea ce a făcut-o primul președinte femeie al unei companii aeriene din Statele Unite. Mai târziu a vândut compania.

La data de 8 noiembrie 2014, actrița a acceptat Premiul Onorific Oscar pentru opera sa de o viață. Anul următor a murit pe 24 octombrie, la vârsta de 95 de ani, în casa ei Boise, Idaho.

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

O'Hara la RKO Studios în Hollywood (1942)
Scenă din filmul Cocoșatul de la Notre Dame (1939)
Scenă din filmul Cocoșatul de la Notre Dame
Scenă din filmul Ce verde era valea mea (1941)
Scenă cu Tyrone Power din filmul Lebăda neagră (1942)
John Wayne, Maureen O'Hara și Victor McLaglen în Rio Grande de John Ford (1950)



Discografie (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • 1960: Christine (musical), album original de Broadway Cast

Premii[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tudor Caranfil, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București: Litera internațional, 2008, 1106 pag.;
  • Cristian, Cornel; Rîpeanu, Bujor T. DICȚIONAR CINEMATOGRAFIC. București, 1974: Editura Meridiane, 508 pag.;. 

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Michael Althen: Maureen O'Hara zum Neunzigsten – Die Königin von Technicolor. In: faz.net. Frankfurter Allgemeine Zeitung, 17 august 2010, accesat la 5 octombrie 2019.
  2. ^ en Larry Putt: Format:Webarchiv In: suite.io, 15 ianuarie 2011, accesat la 5 octombrie 2019
  3. ^ Tudor Caranfil, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), București: Litera internațional, 2008, p. 1093;
  4. ^ Cristian, Cornel; Rîpeanu, Bujor T. DICȚIONAR CINEMATOGRAFIC. București, 1974: Editura Meridiane, p. 329;. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Maureen O'Hara