Margareta de Savoia (1589-1655)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Margareta de Savoia
Ducesă consort de Mantua și Montferrat
Margherita of Savoy duchess of Mantova.jpg
Date personale
Născută28 aprilie 1589(1589-04-28)
Torino
Decedată (66 de ani)
Miranda de Ebro
ÎnmormântatăAbbey of Santa María la Real de Las Huelgas[*] Modificați la Wikidata
PărințiCarol Emanuel I de Savoia
Catalina Micaela de Austria Modificați la Wikidata
Frați și suroriIsabela de Savoia
Victor Amadeus I, Duce de Savoia
Thomas Francis, Prinț de Carignano
Prince Maurice of Savoy[*]
Emanuel Filibert of Savoy[*]
Maria Apollonia of Savoy[*]
Francesca Caterina of Savoy[*]
Philip Emmanuel of Savoy[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuFrancisc al IV-lea, Duce de Mantua
CopiiMaria Gonzaga, Duchess of Montferrat[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Portugal (1640).svg Portugalia Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Savoia (prin naștere)
Casa de Gonzaga (prin mariaj)
Monarch of Portugal Modificați la Wikidata

Margareta de Savoia (28 aprilie 1589 – 26 iunie 1655) a fost ultima viceregină din famili habsburg a Portugaliei. În Portugalia a fost cunoscută ca Duquesa de Mântua, deoarece prin căsătorie a fost Ducesă de Mantua și de Montferrat.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Torino și a fost al cincilea copil al lui Carol Emanuel I de Savoia (1562–1630) și al Infantei Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei. S-a căsătorit la 19 februarie 1608 cu viitorul Francisc al IV-lea, Duce de Mantua (1586–1612). Nunta s-a celebrat la Torino. În 1612 soțul Margaretei și-a succedat tatăl, Vincent I, ca Duce de Mantua. Din căsătorie au rezultat trei copii, însă numai o fiică, Maria, a supraviețuit copilăriei. Francisc a murit în 1612.

Cum cuplul nu a avut moștenitori pe linie masculină, următorul frate al Ducelui Francisc a devenit Duce de Mantua în timp ce Ducatul de Montferrat a fost moștenit de fiica sa de trei ani, Maria.

După decesul în 1633 a mătușii materne, Arhiducesa Isabella Clara Eugenia, conducător al Țărilor de Jos, fratele ei Victor Amadeus a devenit moștenitor al drepturilor bunicii materne Elisabeta de Valois, fiica cea mare și moștenitoarea regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici.

Margareta avea legături strămoșești cu Portugalia: două dintre bunicile ei (împărăteasa Isabela și Beatrice, Ducesă de Savoia) au fost fiicele regelui Manuel I al Portugaliei. În 1635, după căderea contelui de Basto, ea a fost numită de vărul ei Filip al IV-lea al Spaniei viceregină a Portugaliei, aflată la momentul respectiv într-o uniune dinastică cu Spania. Margareta s-a mutat în Portugalia în 1634. Această numire a fost rezultatul eforturilor lui Diogo Soares, membru al Consiliului Portugaliei la Madrid, un prieten al contelui de Olivares și o rudă a lui Miguel de Vasconcelos, care, în 1635, va fi numit secretar de stat al Portugaliei.

Ca rezultat al revoluției portugheze (numită Restaurarea Independenței) din 1640, Vasconcelos a fost asasinat și ducesa de Mantova a încercat să calmeze poporul portughez în timpul demonstrațiilor din Terreiro do Paço (la momentul respectiv piața principală din Lisabona). Portughezii l-au proclamat pe ducele de Braganza noul lor rege. Reședința Margaretei din Liabona a fost înconjurată iar noul potentat i-a permis să plece în Spania.

A murit la Miranda de Ebro în 1655, la vârsta de 66 de ani.