Beatrice a Portugaliei (1504-1538)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Beatrice a Portugaliei
Beatrice of Portugal, Duchess of Savoy.jpg
Ducesă consort de Savoia
Contesă suverană de Asti
Domnie 29 septembrie 1521 – 8 ianuarie 1538
Căsătorit(ă) cu Carol al III-lea, Duce de Savoia
Urmași Emmanuel Filibert, Duce de Savoia
Casa regală Casa de Aviz
Tată Manuel I al Portugaliei
Mamă Maria de Aragon
Naștere 31 decembrie 1504
Deces 8 ianuarie 1538

Infanta Beatrice a Portugaliei (portugheză Beatriz; 31 decembrie 15048 ianuarie 1538) a fost Ducesă de Savoia prin căsătorie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A foat a doua fiică a lui Manuel I al Portugaliei (1469–1521) și a celei de-a doua soții, Maria de Aragon (1482–1517). Printre frații ei se includ regele Ioan al III-lea al Portugaliei și împărăteasa Sfântului Imperiu Roman Isabela.

Infanta Beatrice de Braganza

La 8 aprilie 1521, la Villefranche-sur-Mer, Beatrice s-a căsătorit cu Carol al III-lea, Duce de Savoia. Soțul ei era Duce din 1504 și în momentul căsătoriei avea 35 de ani; Beatrice nu împlinise 17 ani.

Infanta Beatrice este descrisă ca fiind frumoasă,[1] deșteaptă și ambițioasă. În 1531, ea a primit de la vărul și cumnatul ei, împăratul Carol Quintul, comitatul de Asti care, la moartea ei, a fost moștenit de fiul ei și în mod permanent inclus în patrimoniul Casei de Savoia.

În 1534 ea a primit-o pe Christina a Danemarcei, pupila cumantului ei împărat în drumul ei spre căsătoria cu ducele de Milano.[1] Când Christina a rămas văduvă în 1535, contele milanez Stampa a sugerat o căsătorie între Christina și fiul cel mare al Beatricei, Louis, moștenitorul de Savoia, într-o încercare de a proteja Milano de suveranitatea imperială.[2] Beatrice a susținut planul și, când Louis a murit, ea a sugerat ca următorul ei fiu să-l înlocuiască.[2]

În aprilie 1536, Beatrice a fugit de cucerirea franceză a Savoiei la Christina în Milano însoțită de cei doi copii mai mari.[3] În mai a reușit să-l viziteze pe împărat la Pavia împreună cu Christina, însă fără rezultate politice.[4] A locuit ca oaspete la Milano al Christinei, cu care a devenit prietenă bună. În noiembrie 1537, Beatrice a fost escortată de veceregele imperial de Milano la împărat, la Genova, ânsă din nou întâlnirea a rămas fără rezultat. Și-a continuat călătoria la Nice, unde s-a reîntâlnit ci soțul ei.

A murit la Nice în ianuarie 1538, la vârsta de 33 de ani.[5]

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

La 8 aprilie 1521, la Villefranche-sur-Mer, Beatrice s-a căsătorit cu Carol al III-lea, Duce de Savoia. Cuplul a avut nouă copii:

  • Adrian John Amadeus, Prinț de Piemont (19 noiembrie 1522 - 10 ianuarie 1523).
  • Louis, Prinț de Piemont (4 decembrie 1523 - 25 noiembrie 1536, Madrid).
  • Emmanuel Filibert (8 iulie 1528 - 30 august 1580); singurul copi care a supraviețuit și mai târziu Duce de Savoia.
  • Caterina (25 noiembrie 1529 - mai 1536).
  • Maria (12 ianuarie 1530 - 1531).
  • Isabella (mai 1532 – 24 septembrie 1533).
  • Emmanuel (n./d. mai 1533).
  • Emmanuel ((n./d. mai 1534).
  • Giovanni Maria (3 decembrie 1537 – 8 ianuarie 1538).

După decesul regelui Sebastian al Portugaliei (nepotul ei), care nu a lăsat moștenitori, fiul ei a luptat pentru drepturile sale asupra Coroanei Portugaliei, însă tronul a revenit fiului mătușii sale Isabela, Filip al II-lea al Spaniei.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cartwright Ady 1913, p. 87.
  2. ^ a b Cartwright Ady 1913.
  3. ^ Cartwright Ady 1913, pp. 117–118.
  4. ^ Cartwright Ady 1913, pp. 116–117.
  5. ^ Cartwright Ady 1913, p. 119.