Carol Emanuel I de Savoia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carol Emanuel I
Duce de Savoia
Gravură a lui Carol Emanuel I
Gravură a lui Carol Emanuel I
Duce de Savoia
Predecesor Emanuel Filibert
Succesor Victor Amadeus I
Căsătorit(ă) cu Catalina Micaela a Spaniei
Urmași Isabella, Ducesă de Modena
Victor Amadeus I, Duce de Savoia
Margaret, Viceregină a Portugaliei
Thomas Francis, Prinț de Carignano
Casa regală Casa de Savoia
Tată Emanuel Filibert, Duce de Savoia
Mamă Margareta a Franței
Naștere 12 ianuarie 1562(1562-01-12)
Castelul Rivoli, Rivoli, Piemont
Deces 26 iulie 1630 (68 de ani)
Savigliano

Carol Emanuel I (italiană Carlo Emanuele di Savoia; 12 ianuarie 156226 iulie 1630), supranumit cel Mare, a fost Duce de Savoia din 1580 până în 1630.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Castelul Rivoli din Piemont, ca singurul copil al Ducelui Emanuel Filibert de Savoia și a Margaretei a Franței. A devenit duce la 30 august 1580.[1]

Ambițios și încrezător, el a urmat o politică de expansiune pentru ducatul său. În toamna anului 1588, profitând de războiul civil care a slăbit Franța în timpul domniei vărului său primar Henric al III-lea, a ocupat teritoriul Saluzzo, care era sub protecția franceză. Noul rege, Henric al IV-lea, a cerut să-i fie restituit teritoriul însă Carol Emanuel a refuzat; a urmat război. Conflictul de la graniță care a implicat Franța și Spania s-a încheiat cu pacea de la Vervins (2 mai 1598), care a lăsat problema Saluzzo nerezolvată. După ce ducele a început discuțiile cu Spania, Henric a amenințat că va redeschide războiul, până când, prin Tratatul de la Lyon (17 ianuarie 1601), Saluzzo a fuzionat cu Savoia în schimbul Bresse și a altor teritorii de peste Alpi.

În 1602, Carol Emanuel a încercat să asedieze orașul Geneva. La 11 decembrie în acel an, el a poruncit trupelor sale să înconjoare zidurile orașului. Tentativa a fost un eșec dezastruos; 54 de savoiarzi au fost uciși și mulți alții au fost capturați. Armata lui Carol Emanuel s-a retras în panică și prizonierii savoiarzi au fost executați.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

S-a căsătoriy cu verișoara sa de gradul doi, Infanta Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei și a Elisabetei de Valois și au avut zece copii:

După decesul soției sale nu s-a recăsătorit niciodată însă începând cu anul 1600 a avut 11 copii cu următorele femei: Luisa de Duing, Argentina Provana, Catherine de Roussillon (mama Margheritei de Savoia care a fost o strămoașă a Mariei Teresa Cybo-Malaspina), Virginia Pallavicino, Anna Caterina Meraviglia și Anna Felizita Cusa.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kamen 1997, p. 249.