Limbi germanice de est

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limbi germanice de est
Distribuire geografică Variază în funcție de timp, în prezent, toate limbile sunt dispărute
Până la sfârșitul secolului al IV-lea:
Europa Centrală și de Est
sfârșit de secol IV—început de secol X:
O mare parte din Europa de sud, vest, sud-est și est (până în Crimeea) și Africa de Nord
început de secol X—sfârșit de secol XVIII:
Regiuni izolate din Europa de Est (mai ales în Crimeea)
Perioadă de existență secolele IV-XVIII
Clasificare lingvistică
Limbi indo-europene
Limba proto Limba proto-germanică
ISO 639-5 gme
Răspândire în lume
Distribuția principalelor Limbi germanice în Europa cca. e.n. 1:      Limbi germanice de nord      Grupul Ingvaeonic      Grupul Istvaeonic      Grupul Herminonic      Limbi germanice de est †
Distribuția principalelor Limbi germanice în Europa cca. e.n. 1:

     Limbi germanice de nord

     Grupul Ingvaeonic

     Grupul Istvaeonic

     Grupul Herminonic

     Limbi germanice de est †

Această pagină poate conține caractere Unicode.

Limbile germanice de est sau orientale sunt un grup de limbi indo-europene dispărute, ce formează una dintre cele trei ramuri ale limbilor germanice, alături de limbile germanice de vest și de nord. Erau vorbite de triburile germanice situate între râurile Oder și Vistula.

Dintre limbile germanice orientale, singura în care s-au găsit texte este gotica, însă există o listă de cuvinte și câteva propoziții scurte dintr-o limbă înrudită, gotica crimeeană. Alte limbi includ vandalica și burgunda, deși atestarea acestor limbi e fragmentară și se rezumă la cuvinte izolate și expresii scurte. În plus, includerea burgundei a fost contestată. [1] Se crede că gotica crimeeană a supraviețuit până în secolul al XVIII-lea în regiuni izolate din Crimeea.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Extinderea triburilor germanice în Europa Centrală:

     Așezări înainte de 750 î.e.n.

     Așezări noi până la 500 î.e.n.

     Așezări noi până la 250 î.e.n.

     Așezări noi până la 1 e.n.

Se crede că limbile germanice de est au fost originare din nordul Europei Centrale (în special din Polonia de astăzi) și că au fost primele care s-au separat de germanica comună în primul mileniu î.e.n.

Timp de mulți ani, teoria cea mai puțin controversată cu privire la originea limbilor germanice (și implicit est-germanice) a fost că acestea își au originea în epoca nordică a bronzului din sudul Scandinaviei și de-a lungul coastei de nord a Germaniei. [2]

Încă din secolul I e.n., scrierile lui Pomponius Mela⁠(d), Pliniu cel Bătrân și Tacit indică o divizare a popoarelor vorbitoare de limbă germanică în grupări mari, cu strămoși și cultură comună. (Această divizare a fost preluată în terminologia modernă despre diviziunile limbilor germanice. )

Pe baza relatărilor lui Iordanes, Procopius, Paul Diaconul și ale altora, cât și a dovezilor lingvistice, toponimice și arheologice, triburile est-germanice, înrudite cu triburile nord-germanice, au migrat din Scandinavia în regiunea situată la est de Elba.[3] Mai mult, influența scandinavă asupra Pomeraniei și a nordului Poloniei de astăzi, începând din cca. 1300–1100 î.e.n. (subperioada a III-a a epocii nordice a bronzului) a fost atât de semnificativă încât această regiune este inclusă uneori în cultura nordică a epocii bronzului (Dabrowski 1989:73).

Există, de asemenea, dovezi arheologice și toponimice care sugerează că burgunzii au trăit pe insula daneză Bornholm (în nordica veche: Burgundaholmr), și că rugii trăiau pe coasta norvegiană a regiunii Rogaland (în nordica veche: Rygjafylki). 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Wolfram, Herwig (). The Roman Empire and Its Germanic Peoples. University of California Press. p. 259. ISBN 978-0520085114. For a long time linguists considered the Burgundians to be an East Germanic people, but today they are no longer so sure. 
  2. ^ John T. Koch (2020). "CELTO-GERMANIC, Later Prehistory and Post-Proto-Indo-European vocabulary in the North and West", p. 38
  3. ^ The Penguin Atlas of World History, Hermann Kinder and Werner Hilgemann; translated by Ernest A. Menze; with maps designed by Harald and Ruth Bukor. Harmondsworth: Penguin Books. ISBN: 0-14-051054-0, 1988. Volume 1, p. 109.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dabrowski, J. (1989) Nordische Kreis und Kulturen Polnischer Gebiete. Die Bronzezeit im Ostseegebiet. Ein Rapport der Kgl. Schwedischen Akademie der Literatur, Geschichte und Altertumsforschung über das Julita-Symposium 1986. Ed Ambrosiani, Björn Kungl. Vitterhets Historie och Antikvitets Akademien. Konferenser 22. Stockholm. ISBN: 91-7402-203-2
  • Demougeot, E. La formation de l'Europe et les invasions barbares, Paris: Editions Montaigne, 1969–74.
  • Hartmann, Frederik / Riegger, Ciara. 2021. The Burgundian language and its phylogeny - A cladistical investigation. Nowele 75, p. 42-80.
  • Kaliff, Anders. 2001. Gothic Connections. Contacts between eastern Scandinavia and the southern Baltic coast 1000 BCE – 500 CE.
  • Musset, L. Les invasions: les vagues germanique, Paris : Presses universitaires de France, 1965.
  • Nordgren, I. 2004. Well Spring of The Goths. About the Gothic Peoples in the Nordic Countries and on the Continent.
  • “Gothic Language.” Encyclopædia Britannica, Encyclopædia Britannica, Inc., 20 July 1998, https://www.britannica.com/topic/Gothic-language.