János Török

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Török János
Török János 1892 bw.jpg
Date personale
Născut27 decembrie 1843(1843-12-27)
Vinga
Imperiul Austriac Imperiul Austriac, (astăzi România)
Decedat (48 de ani)
Tatranská Kotlina
Austro-Ungaria Austro-Ungaria, (astăzi Slovacia)
PărințiJános și Mária (n. Thodorovits)
Căsătorit cuLeona (n. Rieger)[2]
NaționalitateUngaria maghiară
Cetățenie Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria
EtnieUngaria maghiară
Ocupațiejurist
notar
avocat Modificați la Wikidata
Primar al Timișoarei
În funcție
1876[1] – 1885[1]
Comandant al poliției din Budapesta,
Consilier ministerial
În funcție
1885 – 1892

RezidențăTimișoara, Budapesta
Alma materUniversitatea din Budapesta
Cunoscut pentruintroducerea iluminatului public electric în Timișoara
Profesieavocat

János Török (n. 27 decembrie 1843, Vinga, – d. 4 septembrie 1892, Tatranská Kotlina, Slovacia) a fost un avocat, primar al Timișoarei și comandant al poliției din Budapesta.

Date biografice, studii[modificare | modificare sursă]

János Török s-a născut ca fiu al lui János și al Máriei (n. Thodorovits).[3] Gimnaziul și liceul l-a urmat la Liceul Piarist din Timișoara, unde în 1862 și-a luat bacalaureatul. Apoi a studiat dreptul la Bratislava și la Budapesta. Stagiatura de notar și-o face între 18661869 la Vinga, din 1867 în biroul notarial al lui Nándor Riegler. În 1869 a venit la Timișoara, la biroul primarului Carol Küttel. În perioada primarului Franz Steiner (18721876) a fost notar-șef al Timișoarei.[2]

În 1878 s-a căsătorit cu Leona Rieger din Gudurica.[2]

Primar al Timișoarei[modificare | modificare sursă]

În urma a câțiva ani de secetă situația economică din Timișoara s-a deteriorat, iar în 1876 primarul Steiner a demisionat. În locul lui a fost ales primar Török János.[1][2]

În calitate de primar a achiziționat în interesul orașului o serie de proprietăți. Una a fost vechea primărie sârbească, în care funcționa și teatrul, iar în locul ei s-a construit Școala Superioară Regală de Stat. După ce în 1880 noua clădire a teatrului arsese, a cumpărat-o, inclusiv hotelul din clădire, și a organizat o societate pe acțiuni care să-l sprijine, ceea ce a permis reluarea activității teatrului (în limba maghiară) în numai doi ani. De asemenea, a organizat o cantină publică, și un fond de pensii. A continuat pavarea străzilor și a lărgit porțile de acces, care, din considerente militare, erau foarte mici și stânjeneau circulația. A ajutat sinistrații din Seghedin după inundațiile catastrofale din 1872.[2]

În timpul său a fost finalizată construcția unui orfelinat,[2] care ulterior va fi cunoscut ca „Orfelinatul Gisela”. Acesta a fost construit în Fabric, pe locul unde acum este Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie a Universității de Vest.[4] Construcția a început în 1872 și finalizată în 1878, dar și-a deschis porțile încă din 1877.

Cea mai mare realizare a sa a fost introducerea iluminatului public electric, făcând din Timișoara la 12 noiembrie 1884 primul oraș din Europa care avea străzile iluminate electric. În 1882 a renunțat să prelungească contractul unei firme de iluminare a străzilor cu gaz de iluminat și a preferat oferta firmei Anglo-Austrian Bruch Electrical Company Ltd. S-au instalat 731 de lămpi, rețeaua stradală având o lungime de 59 km.[5][6]

Comandant al poliției din Budapesta[modificare | modificare sursă]

În 1885 a fost numit comandant al poliției din Budapesta și însărcinat cu elaborarea unei legislații care să reformeze poliția din Ungaria. A organizat servicii noi, ca secția de detectivi, evidența criminalității și serviciul de presă. În urma rezultatelor obținute a fost numit în 1886 consilier ministerial.[2][6]

În 1892 a mai făcut o vizită în Timișoara, dar în toamna acelui an a decedat la vila sa de vacanță de la Tatranská Kotlina, în urma unei crize cardiace. Prin grija consiliului municipal, trupul său a fost adus în Timișoara și îngropat în cimitirul din Calea Lipovei, unde se odihnește și astăzi.[2][3]

La 3 august 2009 a fost dezvelit pe Aleea Personalităților din Timișoara un bust al său, realizat de Szakáts Béla (hu).[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Primarii Municipiului Timișoara, Monitorul Primăriei Orașului Timișoara, 1 iulie 2004, accesat 2016-07-31
  2. ^ a b c d e f g h Török János (1843-1892), diasporatm.ro, accesat 2016-07-31
  3. ^ a b Timișoara, Cimitirul din Calea Lipovei - Mormântul lui Török János, banaterra.eu, 5 ianuarie 2011, accesat 2016-07-2016
  4. ^ Zonele de dezvoltare urbane istorice în relație cu puncte și nuclee de generare, primariatm.ro, accesat 2016-07-31
  5. ^ Stefan Both, 131 de ani de când străzile din Timișoara au fost iluminate electric: „O lumină alb-gălbuie inundase instantaneu străzile din urbea de pe Bega și colora clădirile”, adevarul.ro, 12 noiembrie 2015, accesat 2016-07-31
  6. ^ a b Vasile Andreica, Török János, părintele iluminatului electric stradal la Timișoara, informatia-zilei.ro, 31 ianuarie 2015, accesat 2016-07-31
  7. ^ Delia Grigore, S-a inaugurat Aleea personalităților, vestul.ro, 3 august 2009, accesat 2016-07-26