Ionel Banu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ionel Banu
Ionel Banu si Maria Tanase.jpg
Violonistul Ionel Banu acompaniind-o pe Maria Tănase (1958)
Date personale
Nume la naștereIon Banu-Stancu
Născut20 noiembrie 1914
Călăraşi, Regatul României
Decedat21 mai 1999
Căsătorit cuMiruna Vasile,(căs. 1952 - div. 1977)
CopiiEne Banu,(născut în 1956)
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieviolonist, dirijor, compozitor
Alte nume“Bănuț”
Origineromân
Gen muzicalpopulară, café-concert, romanțe
Instrument(e)vioară
Ani de activitate1929-1999
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuMaria Tănase
Discografie
Listă completăDiscografia lui Ionel Banu  Modificați la Wikidata

Ionel Banu (nume la naștere Ion Banu-Stancu; n. 20 noiembrie 1914, Călărași, Regatul României[1] — d. ?), a fost un violonist, dirijor și compozitor român de muzică populare.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Artistul s-a născut în data de 20 noiembrie 1914, la Călărași, Regatul României,într-o familie cu 3 copii,el fiind cel mai mic. Tatăl său,Gheorghe Banu,(1889-1957),era medic igenist. Mama sa,Tudorica Zghiu,(1893-1915),era casnică. A învățat vioara,mai întâi de la unchiul său,apoi cu subșeful de fanfară Marinică și cu Mihalache Bolovan din Constanța,(membrii orchestrei unchiului său). La 1 an,rămâne orfan de mamă. Atunci tatăl său,îl i-a pe el și pe frații săi mai mari,Mircea Banu,(1909-1970) și Palade Banu,(1910-1988) și vin în capitală. Tatăl său,se recăsătorește cu Maria Corniș,care mai avea și ea 2 copii. A fost violonist în orchestre de café-concert și muzică populară în București (1927-1945), violonist (1949-1960) și concert-maestru în Orchestra de muzică populară Radio (1960-1974). A întreprins turnee artistice în URSS, Bulgaria, Iugoslavia, Austria, Franța, Israel etc. A compus piese în stil popular, romanțe și piese de muzică ușoară. Numele violonistului este strâns legat de cel al Mariei Tănase, cu care a colaborat și cântat frecvent, începând cu anul 1954, când artista a imprimat cu orchestra sa la Radio România cântecele „Dodă, dodă”, „Mă dusei să trec la Olt”, „Moțule cu țundră neagră” și „Pe vale, țațo, pe vale”.

Moare la 21 mai 1999,la București. Este înmormântat în Cimitirul Bellu.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Cu acompaniamentul orchestrelor conduse de Ionel Banu (Radio, „Dezrobirea”) au înregistrat la Electrecord și la Radio România artiști ca Maria Tănase, Maria Lătărețu, Gică Petrescu, Rodica Bujor, Mia Braia, Dorina Drăghici, Ileana Constantinescu, Victoria Darvai.

Cunoscutele piese ale Mariei Tănase „Am iubit și-am să iubesc”, „Aseară ți-am luat basma”, „Hai, iu, iu”, „Mă dusei să trec la Olt”, „Mi-am pus busuioc în păr” (Ion VasilescuNicolae Vlădoianu) etc., au fost orchestrate de Ionel Banu și înregistrate cu acompaniamentul orchestrei acestuia.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Orchestra Ionel Banu, formată din dirijor, Constantin Mirea (vioară), Fărâmiță Lambru (acordeon), Marin Cotoanță (cobză), Nicolae Vișan (țambal), apare în filmul „Mic album muzical” (an 1958, regia și scenariul Traian Fericeanu), acompaniind-o pe Maria Tănase la piesa „Mărioară de la Gorj”. Secvența a fost filmată în iulie 1958 la Terasa Colonadelor, care se afla vizavi de Universitate, pe actualul Bulevard Regina Elisabeta.

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

Ionel Banu, violonist, continuând tradiția marilor primași ai lăutarilor noștri, rămâne unul din cei ce au slujit cu înțelegere și statornicie cântecul românesc, rânduindu-se între colaboratorii apropiați și prețuiți de Maria Tănase.[2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, p. 53-54 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • Ghiață, Petre și Clery Sachelarie: Maria Tănase și cîntecul românesc, ediția a II-a, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., București, 1966, p. 202

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite vio53
  2. ^ Ghiață, p. 202

Legături externe[modificare | modificare sursă]