Sari la conținut

Ion Dicusar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ion Dicusar
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Văsieni, raionul Ialoveni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia Agrară de Stat „K.A.Timireazev” din Moscova[*]  Modificați la Wikidata

Ion Dicusar (n. 31 august 1897,Văsieni, r-nul Hâncești) - d. 28 martie 1973, Chișinău) a fost un specialist moldovean în domeniul agrochimiei, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

În anul 1925 a absolvit academia de științe agricole în numele lui K.A. Timireazev de la Moscova. Este discipol al academicianului rus D.N. Preanișnikov. În anul 1926 este membru PCUS [1]. În anii 1931-1946 este șef al catedrei de agrochimie la academia Timireazev din Moscova. În anii 1946-1956 eset deportat în Kazahstan[2]. În anul 1956 după eliberare din detenție este numit director-adjunct al secției științifice a Institutului de pedologie, agrochimie și ameliorație a solurilor a filialei din Moldova a Academiei de științe din URSS. În anii 1959-1964 este director, iar din 1964- șef al secției de agrochimie a Institutului moldovenesc de cercetări științifice de pedologie și agrochimie în numele lui N.A. Dimo. Concomitent este profesor la catedra de pedologie și agrochimie a Universității din Chișinău în numele lui V.I. Lenin [3].La data de 1 august 1961 a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, iar ulterior academician al Academiei de științe din RSS Moldovenească[4] Este tatăl lui Alexandru Dicusar.

Activitate științifico-practică

[modificare | modificare sursă]

Ion Dicusar este coautorul cursului principal de agrochimie adoptat în URSS în anul 1940. Domeniul principal de preocupări l-a constiutuit alimentarea cu azot a plantelor agricole. A elaborat sitemul de aplicare a îngrășămintelor de nitrați în condițiile RSS Moldovenești, supus criticilor la sfărșitul anilor 80. A pregătit 36 de candidați în științe, inclusiv 15 în RSSM.

  1. ^ Enciclopedia Sovietică moldovenească, vol.2, pp. 313-314
  2. ^ Chișinău. Enciclopedie, Ed. Museum, 1997
  3. ^ Enciclopedia Sovietică moldovenească, vol.2, pp. 313-314
  4. ^ Calendar Național, Ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, 2007, p.247-248