Ioan Tobă (Hatmanul)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Tobă
1927 - Ioan Toba Hatmanu.jpg
Ioan Tobă (sublocotenent)
Date personale
Născut19 iulie 1903(1903-07-19)
Decedat1979, 76 ani
Căsătorit cuClemance
Naționalitate România
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Porecla„Hatmanul”
StudiiȘcoala Militară de Ofțeri de Cavalerie, din Târgoviște (1923 - 1925)
Activitate
A luptat pentruArmata României
RamuraCavalerie
GradulSublocotenent (1925)
Maior (1944)
A comandatcomandant al Grupului de Cavalerie 25 Cercetare din Divizia 25 Infanterie

Ioan Tobă, cunoscut și sub numele de Ioan Tobă Hatmanul (n. 10 iulie 1903, Filiu, județul Brăila - d. 1979, Brașov) a fost unul dintre ofițerii Armatei României din Al Doilea Război Mondial.[1]

A condus detașamentul din Divizia 13 Infanterie care a fost implicat în Incidentul armat de la Putna din 6 iulie 1940.

Biografie și familie[modificare | modificare sursă]

Participarea la operații[modificare | modificare sursă]

În baza Hotărârii Consiliului Superior al Armatei, consemnată în procesul-verbal nr-2 din 1942, mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului aprobă rechemarea din „Cadrul Disponibil” în pozitunea de activitate, de serviciu, pe data de 30 iunie 1941 a căpitanului Ioan Tobă și dispune înscrierea acestuia în Anuarul Armatei în locul avut inainte de a fi trecut în „Cadrul Disponibil”, intre căpitanii Iancu Gheorghe si Budac Alexandru.[2]:p. 1640 Pentru modul cum și-a îndeplinit misiunile pe front a fost decorat cu ordine române și germane.

Căpitanul Tobă D. Ioan, rămas pe front in situația de mobilizat, s-a distins in mod deosebit in toate operațiunile; fapt pentru care i s-a conferit Ordinul „Steaua României” cu panglică de Virtute Militară.[2]:p. 1640

______ Decret nr. 687 din 5 martie 1942

Distincții[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dan Gheorghe, Ultimul străjer al lui Ștefan cel Mare - căpitanul Ioan Tobă Hatmanul, un erou îngropat de istorie, în „România Liberă”, 21 ianuarie 2013, accesat la 11 noiembrie 2017
  2. ^ a b c Decret 687 din 5 martie 1942, în „Monitorul Oficial”, nr. 56 din 6 martie 1942

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară
  • Gîju, Dan; Zodia capului de mort; Editura Phobos; București; 2005; ISBN 973-86638-0-6;
  • Tobă, Ion; Jurnal de război și de pace. Memorialul din Siberia; Editura Favorit; București; 2014; ISBN 978-606-93809-1-8
  • Gîju, Dan; Vânătorii negri. Ultimul comando românesc al lui Hitler; Editura Favorit; București; 2014; ISBN 978-606-93475-8-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]