Impotență sexuală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Impotență sexuală
Specialitate Urologie
Clasificare și resurse externe
ICD-10 F52.2, N48.4
ICD-9-CM 302.72, 607.84
DiseasesDB 21555
eMedicine med/3023
Patient UK Impotență sexuală
MeSH D007172

Impotență sexuală sau impotența, disfuncția erectilă (DE) este imposibilitatea realizării actului sexual complet și satisfăcător de către un bărbat [1] cu un alt partener (femeie sau alt bărbat) sau prin masturbare datorită imposibilității obținerii unei erecții peniene (anerecție) sau menținerii unei erecții peniene suficiente (hipoerecție sau erecție instabilă). Impotența sexuală poate fi de origine organică sau psihogenă.

  • Impotența organică (diabet, afecțiuni neurologice, toxicomanie, alcoolism, boala Peyronie, medicamente, în special psihotrope, viciu de conformație anatomic sau funcțional al organelor genitale, intervenții chirurgicală urologice sau pe penis etc.), trebuie exclusă în primul rând, mai ales prin pletismografia peniană în timpul somnului.
  • Impotența psihogenă poate fi primară sau secundară. Impotența psihogenă primară este interpretată ca o frică de vagin ca urmare a fantasmelor distructive, anxietății de castrare, dorinței incestuoase. Impotența psihogenă secundară, care survine după o perioadă de activitate sexuală satisfăcătoare, este de multe ori favorizată de factori evenimențiali sau relaționali (de exemplu, stări depresive de orice natură). Eșecul actului sexual poate genera, în sine, o decondiționare negativă întreținută de o anticipare anxioasă a repetării lui.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Problemele de erecție pot avea cauze fizice sau cauze psihologice.

  • Cauzele fizice ale problemelor de erecție sunt legate de vasele de sânge, nervi, hormoni și includ afecțiuni pe termen lung (cronice) sau scurt (acute):

- complicații ale prostatei sau intervenții chirurgicale care interferă cu impulsul nervos sau cu fluxul de sânge din penis
- vârsta, la pacienții de 50 ani sau mai în vârstă
- probleme vasculare care pot împiedică circulația sângelui sau să rămână suficient timp pentru a menține erecția.
- probleme neurologice care blochează semnalele de excitație să ajungă de la creier și măduva spinării până la penis; tulburări nervoase (boala Parkinson, boala Alzheimer, scleroză multiplă sau accident vascular cerebral); afecțiunile nervilor din diabet, complicații chirurgicale, leziuni ale măduvei spinării
- probleme ale structurii penisului sau ale țesuturilor înconjurătoare
- factori hormonali (nivele scăzute de testosteron)
- efectele secundare ale medicamentelor (pentru hipertensiune arterială sau depresie)
- tutunul, alcoolul, drogurile
- activitățile fizice care restrictionează fluxul de sange în penis (mersul cu regularitate pe bicicletă pe distanțe mari).

  • Cauzele psihologice ale problemelor de erecție includ:

- depresia, anxietatea, stresul, probleme cu relațiile actuale sau trecute.
- problemele de cuplu

Profilaxie[modificare | modificare sursă]

Problemele de erecție pot fi evitate printr-o abordare mai relaxată a actului sexual (discuțiile cu partenera despre probleme și preocupări, intimitate sexuală). Stimularea erotică în timpul actului și un mediu potrivit, pot ajuta la creșterea abilității de a avea o erecție, indiferent de vârstă.

Alte metode profilactice ce pot fi făcute pentru reducerea riscului de apariție a problemelor de erecție: - renunțarea la fumat
- evitarea folosirii în exces a alcoolului sau a drogurilor
- menținerea unui nivel scăzut de colesterol, pentru a reduce riscul de îngroșare a arterelor (ateroscleroza)
- menținerea glicemiei sub control
- exerciții fizice regulate
- reducerea stresului.

Tratament[modificare | modificare sursă]

Tratamentul este în special sexoterapic (intervenție directă pe simptom), care vizează psihodinamica (mai ales terapia de inspirație analitică), comportamentală (desensibilizarea sistematică) sau care vizează cuplul, precum și tratamentul medicamentos stimulant sau anxiolitic. Rolul partenerului este esențial.

Tratamentul disfuncției erectile a fost îmbogățit în ultimii 35 de ani cu tratamente eficiente: inhibitorii fosfodiesterazei de tip 5 - PDE5 (sildenafil, tadalafil, vardenafil, avanafil, udenafil) administrate oral, alprostadil (prostaglandină E1 PGE-1), Papaverină injectate intracavernos,[2] afrodiziace naturale (yohimbina, damiana, epimedium etc), agoniști dopaminici (apomorfină).

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sfatulmedicului.ro: Disfuncția erectilă
  • Elizabeth A. Martin. Oxford. Dicționar de medicină. Editia a VI-a. Editura ALL. 2011
  • Valeriu Rusu: Dicționar medical. Editura Medicală. 2010