ITER

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Coordonate: 43°42′17.84″N 5°46′9.1″E / 43.7049556°N 5.769194°E / 43.7049556; 5.769194

International Thermonuclear Experimental Reactor
ITER Logo NoonYellow.svg
Motto The way to new energy (Calea spre o nouă energie)
Înființare 24 octombrie 2007
Sediu Cadarache, Saint-Paul-lès-Durance, Franța
Director general Bernard Bigot
Website www.iter.org

ITER (în latină Iter – cale; inițial un acronim de la International Thermonuclear Experimental Reactor) este un megaproiect internațional de cercetare și inginerie a fuziunii nucleare, care construiește în prezent cel mai mare tokamak⁠(en) experimental al unui reactor de energie de fuziune⁠(en), adiacent infrastructurei Cadarache din sudul Franței.[1] Proiectul ITER are drept scop tranziția mult-așteptată de la studii experimentale asupra plasmei în fizică, la producerea de electricitate la scară largă în centrale de energie de fuziune.

Proiectul este finanțat și gestionat de șapte entități membre — Uniunea Europeană, India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite. Uniunea Europeană, ca parte gazdă a complexuli ITER, contribuie cu aprope 45 de procente din costul total, celelalte șase părți contribuind câte approximativ 9 procente fiecare.[2][3][4]

Reactorul de fuziune ITER a fost proiectat să producă 500 MW de energie finală în timp ce are nevoie doar de 50 MW pentru a funcționa.[5] Prin urmare, mașinăria are ca scop demonstrarea principiului producerii unei cantități mai mare de energie dintr-un proces de fuziune, decât cantitatea de energie necesară pentru a iniția procesul, lucru care nu a fost reușit încă de niciun reactor de fuziune. Construcția complexului Tokamak ITER a început în anul 2013[6] costul construcției ajungând acum la 16 miliarde de dolari (US$), de aproape 3 ori mai mult decât se preconiza inițial.[7] Se așteaptă ca construcția infrastructurei să fie terminată în 2019, pornirea reactorului să aibă loc în același an, experimentele cu plasma să înceapă din 2020, iar experimentele de fuziune cu deuteriu-tritiu să înceapă în 2027.[8][9] Dacă ITER va deveni operațional, acesta va fi cel mai mare experiment fizic cu plasmă de naștere magnetică⁠(en) în uz, depășindu-l pe Joint European Torus.

Vedere secțională a tokamakului ITER
Cronologie
Dată Eveniment
2006-11-21 Cei șapte participanți s-au înțeles formal de a finanța crearea unui reactor de nuclear de fuziune.[10]
2008 Începutul pregătirii locației, începutul itinerarului ITER.[11]
2009 Finalizarea pregătirii locației.[11]
2010 Începutul lucrărilor de excavare pentru complexul Tokamak.[12]
2013 Începutul lucrărilor de construcție a complexului Tokamak.[11]
2015 Prevăzut: începerea asamblării Tokamakului.[11]
2019 Prevăzut: finalizea asamblării Tokamakului.[11]
2020 Prevăzut: obținerea primei plasme.[11]
2027 Prevăzut: începerea experimentelor cu deuterium-tritium.[11]

Participanți[modificare | modificare sursă]

Cele 35 de țări participante la proiectul ITER

În prezent sunt șapte părți participante la programul ITER: Uniunea Europeană (prin organizația EURATOM), India, Japonia, Republica Populară Chineză, Rusia, Coreea de Sud și Statele Unite.[13] Anterior, Canada a fost membru cu drepturi depline, dar a fost înlăturată din cauza lipsei de fonduri alocate din partea guvernului federal.

În 2007 a fost anunțat că participanții la ITER vor lua în considerație oferta Kazahstanului de a se alătura programului[14] iar în martie 2009, Elveția, un membru asociat al EURATOM din 1979, a ratificat alăturarea țării la proiect.[15]

Activitatea ITER este supravegheată de Consiliul ITER, care are autoritatea de a numi stafful major, a amenda regulamentul, a decide bugetul și a admite noi state sau organizații să participe la ITER.[16] Actualul președinte al Consiliului ITER este Dr Hideyuki Takatsu.[17]

Țări participante

Proiecte similare[modificare | modificare sursă]

Precursori ai ITER au fost JET[18] și Tore Supra.[19] Alte proiecte de reactoare de fuziune sunt DEMO,[20] Wendelstein 7-X,[21] NIF,[22] HiPER[23] și MAST.[24]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The ITER project. EFDA, European Fusion Development Agreement (2006)
  2. ^ Amos, Jonathan. (14 October 2010) Key component contract for Iter fusion reactor. Bbc.co.uk. Retrieved on 21 May 2013.
  3. ^ ITER – Our Contribution. Fusionforenergy.europa.eu. Retrieved on 21 May 2013.
  4. ^ Lengthy ITER dispute concludes in favour of France. European Commission press release. Cordis.europa.eu (28 June 2005). Retrieved on 21 May 2013.
  5. ^ Key component contract for Iter fusion reactor”. BBC NEWS. 14 octombrie 2010. http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-11541383. Accesat la 20 octombrie 2010. 
  6. ^ ITER Organisation (2014). „ITER & Beyond”. ITER. https://www.iter.org/proj/iterandbeyond. 
  7. ^ ITER Organisation (2014). „facts and figures”. ITER. http://www.iter.org/factsfigures. 
  8. ^ ITER - the way to new energy”. ITER. 2014. http://www.iter.org/proj/iterandbeyond. 
  9. ^ W Wayt Gibbs (30 decembrie 2013). „Triple-threat method sparks hope for fusion”. Nature. http://www.nature.com/news/triple-threat-method-sparks-hope-for-fusion-1.14445. 
  10. ^ Green light for nuclear fusion project”. New Scientist. 21 noiembrie 2006. http://www.newscientist.com/article/dn10633-green-light-for-nuclear-fusion-project.html. Accesat la 13 septembrie 2009. 
  11. ^ a b c d e f g Approved! Council gives project green light to proceed”. ITER & Beyond. The Phases of ITER.. ITER. 1 septembrie 2012. http://www.iter.org/proj/iterandbeyond. Accesat la 12 septembrie 2012. 
  12. ^ The Geneva Summit”. Milestones in the History of the ITER Project. ITER. 1 noiembrie 1985. http://www.iter.org/proj/itermilestones. Accesat la 12 septembrie 2012. 
  13. ^ ITER website. Iter.org. Retrieved on 21 May 2013.
  14. ^ Kazakhstan Offers To Join International Fusion Power Project”. RIA Novosti. http://www.energy-daily.com/reports/Kazakhstan_Offers_To_Join_International_Fusion_Power_Project_999.html. Accesat la 14 iulie 2007. 
  15. ^ Switzerland officializes ITER participation”. www.iter.org. 29 mai 2009. https://www.iter.org/newsline/83/531. Accesat la 1 mai 2014. 
  16. ^ ITER Council, ITER's top authority”. ITER.org. http://www.iter.org/org/Pages/Council.aspx. 
  17. ^ 10th ITER Council, the first chaired by Dr. Hideyuki Takatsu of Japan”. ITER.org. http://www.iter.org/doc/www/content/com/Lists/list_items/Attachments/441/2012_06_IC-10.pdf. 
  18. ^ EFDA-JET”. EFDA. 2009. http://www.jet.efda.org/. Accesat la 29 mai 2009. 
  19. ^ Tore Supra”. CEA. http://www-drfc.cea.fr/gb/cea/ts/ts.htm. 
  20. ^ Beyond ITER”. iter.org. http://www.iter.org/proj/Pages/ITERAndBeyond.aspx. 
  21. ^ Wendelstein 7-X”. Max-Planck-Institut für Plasmaphysik. 3 aprilie 2009. http://www.ipp.mpg.de/ippcms/eng/for/projekte/w7x/index.html. Accesat la 29 mai 2009. 
  22. ^ National Ignition Facility & Photon Science”. Lawrence Livermore National Laboratory. https://lasers.llnl.gov/. Accesat la 29 mai 2009. 
  23. ^ HiPER”. HiPER Project. 2009. http://www.hiper-laser.org/. Accesat la 29 mai 2009. 
  24. ^ MAST”. Mega Ampere Spherical Tokamak. 2010. Există o versiune arhivată la 13 februarie 2010. http://web.archive.org/web/20100213180559/http://www.fusion.org.uk/MAST.aspx. Accesat la 1 februarie 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de ITER