Hipotaxă
Termenul hipotaxă, din limba greacă veche (hypótaxis, derivat din verbul hypotássein „a aranja sub”), este folosit în lingvistică, în retorică și în stilistică.
În lingvistică, hipotaxa nu este definită în mod unitar. Conform unei definiții, este un procedeu sintactic care exprimă printr-o conjuncție subordonatoare sau coordonatoare raportul de dependență între două propoziții care se succed într-un enunț lung. În limba franceză sunt exemple de hipotaxă următoarele: Cet homme est habile, aussi réussira-t-il „Omul acesta este abil, de aceea va reuși”, Cet homme est habile et il réussira „Omul acesta este abil și va reuși”, Cet homme réussira parce qu’il est habile „Omul acesta va reuși, pentru că este abil”[1].
Altă definiție restrânge hipotaxa la construcții realizate prin raport de subordonare, în care constituenții acestora sunt legați prin conjuncții subordonatoare[2] sau pronume relative, ori sunt construcții cu verb la infinitiv[3]. Exemplu în limba engleză: The keeper laughed when the dog barked „Paznicul a râs când a lătrat câinele”[2].
Aceste definiții au în comun opunerea termenului „hipotaxă” cu termenul „parataxă”, care pune în legătură entități lingvistice prin juxtapunere, adică simplă alăturare, și diferențiere în vorbire cu ajutorul intonației, iar în scris având între ele semne de punctuație. Exemple[1][2]:
- fr Cet homme est habile, il réussira „Omul acesta este abil, va reuși”[1];
- en The keeper laughed; the dog barked „Paznicul a râs, câinele a lătrat”[2].
Unii autori consideră că termenul „hipotaxă” aparține de fapt retoricii, în lingvistică corespunzându-i termenul „subordonare”[4].
În stilistică, cu referire la limba literaturii artistice, prin hipotaxă se înțelege un procedeu stilistic, cel de a folosi relativ multe propoziții subordonate într-o frază sau în fraze care se succed. Un scriitor care este cunoscut pentru a fi folosit frecvent acest procedeu, este Marcel Proust[5]. Scriitorul Laurent Mauvignier, de exemplu, spune că în al său „patrimoniu genetic” este și caracteristica stilistică a hipotaxei, ceea ce i se datorează în parte lui Proust și lui Honoré de Balzac[6].
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Dubois 2002, pp. 326–327.
- ^ a b c d Crystal 2008, p. 233.
- ^ Bussmann 1998, p. 528.
- ^ Neveu f. a., p. 4.
- ^ Figurez-vous que vous avez du style, articolul hypotaxe.
- ^ fr Laurent Mauvignier répond aux questions de Michel Murat Arhivat în , la Wayback Machine. (Laurent Mauvignier răspunde întrebărilor lui Michel Murat), Revue critique de fixxion française contemporaine Arhivat în , la Wayback Machine., 2012.
Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]
- en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 4 ianuarie 2018)
- en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 noiembrie 2018)
- fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
- fr Neveu, Franck, Petit glossaire pour l’étude stylistique de la phrase (Mic glosar pentru studiul stilistic al propoziției/frazei), Paris, Universitatea Sorbona, f. a. (accesat la 14 octombrie 2022)
- fr Office québécois de la langue française (Oficiul din Québec al limbii franceze), Bibliothèque virtuelle (Bibliotecă virtuală), Glossaires thématiques (Glosare tematice), Figurez-vous que vous avez du style (Închipuiți-vă că aveți stil), ultima actualizare: 2008 (accesat la 4 ianuarie 2018)