Halyomorpha halys

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Halyomorpha halys
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
InfraregnProtostomia
ÎncrengăturăArthropoda
SubîncrengăturăHexapoda
ClasăInsecta
SubclasăPterygota
InfraclasăNeoptera
SupraordinParaneoptera
OrdinHemiptera
SubordinHeteroptera
InfraordinPentatomomorpha
SuprafamiliePentatomoidea
FamiliePentatomidae
SubfamiliePentatominae
TribCappaeini
GenHalyomorpha
Nume binomial
Halyomorpha halys
Stål, 1855
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Halyomorpha halys este o insectă din familia Pentatomidae, originară din China, Japonia, Peninsula Coreeană și Taiwan[1]. În septembrie 1998 a fost observată în Allentown, Pennsylvania, unde se crede că a fost introdusă accidental[2]. Nimfele și adulții de Halyomorpha halys se hrănesc cu peste 100 de specii de plante, inclusiv multe culturi agricole[3], iar din 2010-2011 a devenit un dăunător pe toată durata sezonului în livezile în partea de est a Statelor Unite[4]. În 2010, în regiunea statelor Atlantic mijlociu, au fost pierdute 37 de milioane de dolari în plantații de măr, iar unii cultivatori de drupe au pierdut peste 90% din culturi[5]. Insecta este acum stabilită în multe părți din America de Nord și a devenit recent stabilită în Europa și America de Sud[6].

Descriere[modificare | modificare sursă]

Adulții sunt de aproximativ 1,7 cm lungime și aproximativ la fel ca lățime, având forma de scut heraldic caracteristică insectelor din superfamilia Pentatomoidea. Acestea sunt, în general, maro închis atunci când sunt privite de sus și de un alb-crem-maro dedesubt. Colorația individuală poate varia, cu unele insecte având diferite nuanțe de roșu, gri, maro, cupru sau negru. Antenele sunt dungate cu benzi colorate deschis, iar marginea abdomenului au benzi închise la culoare[7]. Picioarele sunt de culoare maro cu pete sau benzi albicioase[5].

În etapele de nimfă, indivizii sunt negri sau maro foarte închis, cu integument roși între sclerite. În primul stadiu, nimfele nu au marcaje albe, dar de la al doilea la al cincilea stadiu de dezvoltare nimfele au antene negre cu o singură bandă albă. Picioarele nimfelor sunt negre cu diferite cantități benzi albe[5]. Indivizii proaspăt năpârliți la toate etapele sunt de culoare albă cu marcaje roșii. Ouăle sunt în mod normal depuse pe partea inferioară a frunzelor în mase de 28 de ouă, sunt de culoare verde atunci când sunt depuse și devin, treptat, albe.

Ca toate insectele din familie, glandele care produc substanțe chimice defensive sunt situate pe partea inferioară a toracelui, între prima și a doua pereche de picioare[8].

Comportament[modificare | modificare sursă]

Un adult pe o tomată

Mirosul insectei este cauzat de trans-2-decenal și trans-2-octenal[9]. Mirosul a fost caracterizat drept „miros înțepător care aduce a coriandru”[4]. Halyomorpha halys are capacitatea de a emite un miros prin găuri în abdomen ca mecanism de apărare menit să împiedice să fie consumat de păsări și șopârle. Cu toate acestea, simpla manipulare, rănire sau mutare a insectei poate declanșa eliberarea mirosului.

În timpul curtării, masculul emite feromoni și semnale vibraționale pentru a comunica cu o femelă, care răspunde cu propriul semnal vibrațional. Insectele folosesc aceste semnale pentru a se recunoaște și a se localiza. Semnalele vibraționale ale acestei specii sunt remarcate pentru frecvența joasă. Durata semnalului unui mascul este mult mai lungă decât a oricărei alte specii înrudite, dar semnificația acestei observații nu este clară[10].

Halyomorpha halys este o insectă care suge (precum toate Hemipterele) care își folosește trompa pentru a pătrunde în planta gazdă ca să se hrănească. Această hrănire rezultă, în parte, în formarea de gropițe sau zone necrotice pe suprafața exterioară a fructelor, înnegrirea frunzelor, pierderea semințelor și posibila transmitere a patogenilor. Este un dăunător care poate provoca pagube importante culturilor de fructe și legume. În Japonia, acesta este un dăunător pentru culturile de soia și fructe. În SUA, Halyomorpha halys se hrănește de la sfârșitul lunii mai cu o gamă largă de fructe, legume și alte plante-gazdă, precum piersici, mere, fasole verde, soia, cireșe, zmeură și pere.

În America de Nord[modificare | modificare sursă]

Răspândirea Halyomorpha halys în SUA

Halyomorpha halys a fost introdusă accidental în Statele Unite ale Americii, din China sau Japonia. Se crede că a călătorit clandestin în cutii sau pe diferite tipuri de mașinării. Primul exemplar documentat a fost colectat în Allentown, Pennsylvania, în septembrie 1998[3][11]. Mai mulți studenți de la Muhlenberg College au raportat că au văzut aceste insecte încă din luna august a aceluiași an[12][13]. Între 2001 și 2010 au fost raportate 54 de apariții ale acestei insecte la porturile maritime din Statele Unite ale Americii[14]. Cu toate acestea, Halyomorpha halys nu este clasificată ca fiind raportabilă, în sensul că aceasta nu trebuie să fie raportată și nu este necesară nici o acțiune pentru a o elimina. Acest lucru a permis acestei specii să intre în Statele Unite relativ ușor, deoarece este capabilă să supraviețuiască perioade lungi de timp în condiții de căldură sau frig.

În 2002, în New Jersey, insecta a fost găsită pe material vegetal în Stewartsville și au fost colectate exemplare din capcane cu ultraviolete în Phillipsburg și Little York. Specia a fost rapid documentată și a stabilită în mai multe comitate din Pennsylvania, New Jersey, Delaware, Connecticut și New York pe coasta de est a Statelor Unite.

Până în 2009, acest dăunător a ajuns în Maryland, Virginia de Vest, Virginia, Tennessee, Carolina de Nord, Kentucky, Ohio, Illinois și Oregon[15]. În 2010, acest parazit a fost găsit în alte state, inclusiv Indiana[16], Michigan[17], Minnesota[18] și alte state[19].

Din noiembrie 2011 s-a extins în 34 de state din SUA[4], iar până în 2012 a ajuns în 40 de state, demonstrând o creștere a populației de 60% față de 2011[20].

Populațiile s-au extins și la sud de Ontario și Quebec, Canada[21][22]. Recent, au fost găsite în sudul Columbiei Britanice[necesită citare].

Efectele Halyomorpha halys (mai 2013)

În Europa[modificare | modificare sursă]

Halyomorpha halys a fost probabil introdusă pentru prima dată în Europa în timpul lucrărilor de reparații la Grădina Chinezească din Zürich, Elveția, în iarna anului 1998. Traseul parcurs de Halyomorpha halys a fost stabilit ca fiind călătoria cu țigle care au fost importate din Beijing, China[23]. Insecta s-a răspândit rapid prin Europa. Prima apariție în sudul Germaniei a fost identificată în Konstanz în 2011[24]. În Italia, primele exemplare au fost găsite în Modena în 2012[25] și, ulterior, în Tirolul de Sud în 2016[26]. Insecta a fost, de asemenea, văzută în Viena, Austria, cu o creștere în numărul de raportări după 2016[27]. Regiunea italiană Friuli-Venezia Giulia a anunțat distribuirea a 3,5 milioane de euro pentru a compensa costurile cauzate de culturile pierdute de fructe din 2017 până în 2020[28].

Prădători[modificare | modificare sursă]

În China, Trissolcus japonicus[29], o specie de viespe parazitară din familia Scelionidae, este un prădător primar[30].

În SUA, Europa și Noua Zeelandă, Trissolcus japonicus este o opțiune intens studiată pentru controlul biologic împotriva Halyomorpha halys[31]. Această viespe a fost studiată în Statele Unite începând cu anul 2007 pentru biosecuritatea posibilei introduceri[4]. Cu toate acestea, în 2014, două populații adventive au fost găsite în Statele Unite în timpul sondajelor pentru a identifica care parazitoizi nord-americani ar putea ataca Halyomorpha halys[32][33]. Testele genetice ulterioare au arătat că aceste populații sălbatice au fost auto-introduse: ele nu erau legate între ele sau de tulpina studiată în carantină în vreun laborator[34]. De atunci, mai multe autorități agricole au început programe pentru a spori populațiile sălbatice cu viespi crescute în laborator[35][36][37]. O populație adventivă europeană a fost descoperită în timpul unu sondaj similar în Elveția, în 2017[38].

Ouăle, nimfele și adulții au fost atacate de mai mulți parazitoizi și prădători indigeni din America de Nord și Europa [39][40]. Cercetătorii au experimentat cu diferite specii de păianjen, precum Arilus cristatus. Mai multe specii de păianjen au atacat atât ouăle, cât și adulții. Insectele din familia Armadillidiidae mănâncă ouăle acestor dăunători[41]. Cu toate acestea, păianjenul Arilus cristatus a fost cel mai vorace prădător, care a atacat ouăle și adulții în mod consecvent[42].

Ciclu de viață[modificare | modificare sursă]

  • Ouă pe frunze
    Ouă pe frunze
  • Ouă ecent eclozate
    Ouă ecent eclozate
  • Ouă recent eclozate
    Ouă recent eclozate
  • Nimfă
    Nimfă
  • Nimfă în al treilea sau al patrulea stadiu de dezvoltare
    Nimfă în al treilea sau al patrulea stadiu de dezvoltare
  • Al cincilea stadiu de dezvoltare
    Al cincilea stadiu de dezvoltare
  • Adult
    Adult
  • Halyomorpha halys
    Halyomorpha halys

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Brown Marmorated Stink Bug”. Pennsylvania State University. Accesat în . 
  2. ^ Jacobs, Steve (septembrie 2010). Brown Marmorated Stink Bug — Entomology — Penn State University. State College, PA: Penn State University College of Agricultural Sciences. Accesat în . 
  3. ^ a b „Move Over, Bedbugs: Stink Bugs Have Landed”. The New York Times. . Accesat în . Government and university researchers say they need more time to study the bug, which has been in the United States since about 1998. Native to Asia, it was first found in Allentown, Pa., and has no natural enemies here. 
  4. ^ a b c d „Stink Bug Invasion: Is a Wasp the Solution to Save Valued Crops?”. PBS NewsHour. . Accesat în . 
  5. ^ a b c Rice, Kevin B.; Bergh, Chris J.; Bergmann, Erik J.; Biddinger, Dave J.; et al. (). „Biology, ecology, and management of brown marmorated stink bug (Hemiptera: Pentatomidae)”. Journal of Integrated Pest Management. 5 (3): A1–A13. doi:10.1603/IPM14002. 
  6. ^ https://www.researchgate.net/publication/316277383_The_brown_marmorated_stink_bug_Halyomorpha_halys_Stal_1855_Heteroptera_Pentatomidae_in_Chile
  7. ^ "marmorate". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989.
  8. ^ Jacobs, Steven B. (mai 2009). „Entomological Notes: Brown Marmorated Stink Bug” (PDF). Pennsylvania State University Department of Agriculture. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Henderson, Will; Khalilian, Ahmad; Han, Young (). Detecting Stink Bugs/Damage in Cotton Utilizing a Portable Electronic Nose (PDF). Oregon Convention Center; Portland, Oregon: Clemson University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  10. ^ Polajnar, Jernej; et al. (). „Vibrational communication of the brown marmorated stink bug (Halyomorpha halys)”. Physiological Entomology. 41 (3): 249–259. doi:10.1111/phen.12150. 
  11. ^ „Penn State University extension site on the insect”. ento.psu.edu. Accesat în . 
  12. ^ Gyeltshen J; Bernon G; Hodges A. (iulie 2010). „Brown Marmorated Stink Bug, Halyomorpha halys Stål (Insecta: Hemiptera: Pentatomidae)”. University of Florida, IFAS. Accesat în . 
  13. ^ Invasive.org; Lance, David R. „brown marmorated stink bug”. Invasive.org is a joint project of The Bugwood Network, USDA Forest Service and USDA APHIS PPQ. Accesat în . 
  14. ^ ARS. 2010b. Brown Marmorated Stink Bug: Research Updates. USDA-ARS, Kearneysville, WV. 6 pp.
  15. ^ LaBonte, James (). „Brown Marmorated Stink Bug”. ODA Plant Division, Insect Pest Prevention and Management; Report. Oregon Department of Agriculture. Accesat în . 
  16. ^ „Brown Marmorated Stink Bug: Potentially Serious Pest Found in Indiana”. Purdue University. Accesat în . 
  17. ^ „State Ag. Department Confirms Brown Marmorated Stink Bug in Michigan”. State of Michigan. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Brown Marmorated Stink Bug”. Minnesota Department of Agriculture. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Pest Tracker”. Purdue University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Darryl Fears (). „Scientists wage war on pervasive stink bugs”. The Washington Post. Accesat în . 
  21. ^ „Brown Marmorated Stink Bug”. www.omafra.gov.on.ca (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ „Insecte nuisible ou ravageur : punaise marbrée (Halyomorpha halys) | Banque d'information 311”. www1.ville.montreal.qc.ca (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Opplinger, Matthias (). „Er mieft, frisst unser Obst und es gibt immer mehr davon: Der Stinkkäfer erobert Europa”. TagesWoche. Neue Medien Basel AG. Accesat în . 
  24. ^ Ralf Heckmann (2012): Erster Nachweis von Halyomorpha halys (Stål, 1855) (Heteroptera: Pentatomidae) für Deutschland. Heteropteron 36: 17–18.
  25. ^ Wolfgang Rabitsch, Georg J. Friebe (2015): From the west and from the east? First records of Halyomorpha halys (Stål, 1855) (Hemiptera: Heteroptera: Pentatomidae) in Vorarlberg and Vienna, Austria. Aus dem Westen und dem Osten? Erste Nachweise von Halyomorpha halys (Stål, 1855) (Hemiptera: Heteroptera: Pentatomidae) in Vorarlberg und Wien, Österreich. S. 126
  26. ^ „Asiatische Marmorierte Baumwanze treibt Bauern in den Wahnsinn”. suedtirolnews.it. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „Wien plagen übelriechende Wanzen”. Die Presse. Die Presse Verlags-Gesellschaft m.b.H. Co KG. . Accesat în . 
  28. ^ „Aid for the costs of the prevention and eradication of animal diseases and plant pests and aid to make good the damage caused by animal diseases and plant pests (Article 26) (State Aid) SA.47750”. European Commission. . Accesat în . 
  29. ^ Talamas EJ, Buffington M, Hoelmer K (2013) New synonymy of Trissolcus halyomorphae Yang. Journal of Hymenoptera Research 33: 113–117. doi: 10.3897/JHR.33.5627
  30. ^ Pfeiffer, Douglas G. (). „Brown Marmorated Stink Bug”. Fact Sheet. Virginia Tech Department of Entomology. Accesat în . 
  31. ^ Charles, J. G.; Avila, G. A.; Hoelmer, Kim A.; Hunt, Sophie; Gardner-Gee, Robin; MacDonald, Frances; Davis, Vicky (august 2019). „Experimental assessment of the biosafety of Trissolcus japonicus in New Zealand, prior to the anticipated arrival of the invasive pest Halyomorpha halys”. BioControl. 64 (4): 367–379. doi:10.1007/s10526-019-09949-x. ISSN 1386-6141. 
  32. ^ Talamas, Elijah J.; Herlihy, Megan V.; Dieckhoff, Christine; Hoelmer, Kim A.; Buffington, Matthew; Bon, Marie-Claude; Weber, Donald C. (). „Trissolcus japonicus (Ashmead) (Hymenoptera, Scelionidae) emerges in North America”. Journal of Hymenoptera Research. 43: 119–128. doi:10.3897/jhr.43.4661. ISSN 1314-2607. 
  33. ^ Herlihy, Megan V.; Talamas, Elijah J.; Weber, Donald C. (). „Attack and Success of Native and Exotic Parasitoids on Eggs of Halyomorpha halys in Three Maryland Habitats”. PLOS ONE. 11 (3): e0150275. doi:10.1371/journal.pone.0150275. ISSN 1932-6203. PMC 4794195 Accesibil gratuit. PMID 26983012. 
  34. ^ Milnes, Joshua M.; Wiman, Nik G.; Talamas, Elijah J.; Brunner, Jay F.; Hoelmer, Kim A.; Buffington, Matthew L.; Beers, Elizabeth H. (). „Discovery of an Exotic Egg Parasitoid of the Brown Marmorated Stink Bug, Halyomorpha halys (Stål) in the Pacific Northwest”. Proceedings of the Entomological Society of Washington. 118 (3): 466–470. doi:10.4289/0013-8797.118.3.466. ISSN 0013-8797. 
  35. ^ Szűcs, Marianna; Gut, Larry; Wilson, Julianna; Pote, John (). „Biological control of brown marmorated stink bug in Michigan”. Michigan State University, Department of Entymology. Accesat în . 
  36. ^ Jentsch, Peter (). „Expanding the Range of the Samurai Wasp, Trissolcus japonicus, in New York Orchards” (PDF). Fruit Quarterly. New York State Horticultural Society. 25 (4). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  37. ^ Jentsch, Peter J. (). „Citizen Science Efforts for Redistribution of Samurai Wasp in NYS”. Cornell University, Department of Entomology, Hudson Valley Laboratory. Accesat în . 
  38. ^ Stahl, Judith; Tortorici, Francesco; Pontini, Marianna; Bon, Marie-Claude; Hoelmer, Kim; Marazzi, Cristina; Tavella, Luciana; Haye, Tim (). „First discovery of adventive populations of Trissolcus japonicus in Europe”. Journal of Pest Science. 92 (2): 371–379. doi:10.1007/s10340-018-1061-2. ISSN 1612-4758. 
  39. ^ Abram, Paul K.; Hoelmer, Kim A.; Acebes-Doria, Angelita; Andrews, Heather; Beers, Elizabeth H.; Bergh, J. Christopher; Bessin, Ric; Biddinger, David; Botch, Paul (). „Indigenous arthropod natural enemies of the invasive brown marmorated stink bug in North America and Europe”. Journal of Pest Science (în engleză). 90 (4): 1009–1020. doi:10.1007/s10340-017-0891-7. ISSN 1612-4758. 
  40. ^ Roberson, Roy (). „Natural predators tested for stink bug control”. News article. southeast Farm Press. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ Bailey, Pat (). „Humble Roly-Poly Bug Thwarts Stink Bugs in Farms, Gardens”. UC Davis News Service. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ http://www.stopbmsb.org/stopBMSB/assets/File/Research/BMSB-SAP-Dec-2013/Native-Natural-Enemies-Shrewsbury.pdf
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Halyomorpha_halys&oldid=15603524