Giovanni Antonio Battarra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Giovanni Antonio Battarra
Giovanni Battarra pe la 1740.png
Giovanni Antomio Battarra
Date personale
Născut9 iunie 1874
Coriano, Emilia-Romagna, Italia Modificați la Wikidata
Decedat8 noiembrie 1789 (75 de ani)
Ariminum, Statele Papale Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Italy.svg italiană
CetățenieFlag of the Papal States (pre 1808).svg Statele Papale;
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot romano-catolic, profesor universitar (filozofie), naturalist, botanist și micolog

Giovanni Antonio Battarra (n. 9 iunie 1714, Coriano – d. 8 noiembrie 1789, Rimini) a fost un preot romano-catolic, profesor universitar de filozofie, naturalist, botanist și micolog italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Battarra.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Battarra: Ascomycota

Fiul lui Domenico Battarra (căsătorit cu Giovanna Francesca Fabbri) a studiat la seminarul pentru preoți din Rimini și a fost hirotonit în 1738. În acest timp Battarra s-a ocupat în plus cu geometrie, fizică și istorie naturală pe baza teoriilor renumitului biolog, medic și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din cartea Sylva fungorum al părintelui Bruno Tozzi ( de asemenea naturalist, ornitolog și entomolog), al cărui discipol a devenit.[1]

În 1741 i s-a oferit o profesură pentru filosofie la seminarul din Savignano sul Rubicone, pe care l-a deținut timp de patru ani. Din 1748 până la sfârșitul anului 1754, Giovanni a întreținut catedra de filozofie în sucursala universității din Bologna la Rimini (inaugurată 1687). In anul 1757, a fost numit profesor de filozofie al municipiului, iar în 1760 al seminarului.

În ciuda activității sale exigente ca profesor, Battarra nu a uitat de științele naturale. Astfel a publicat, în 1775, lucrarea auto-ilustrată (40 de plăci gravate și colorate de el) Fungorum agri ariminensis historia, descriind 248 de specii de ciuperci, și, în 1778, opera La Practica agraria, ce a fost prima lucrare despre cultura țărănească din Romagna, în care a propagat necesitatea unei agriculturi raționale. Această operă i-a adus renume în lumea științifică. Datorită importanței studiilor referitor la tradițiile populare lucrarea a fost publicată de mai multe ori.[1][2]

În ziua de 30 august 1789, savantul a suferit un accident vascular cerebral și în urma acestuia a murit la Rimini numai după bine două luni și nu a mai izbutit să sfârșească volumul 2 al lucrării sale Naturalis historiae elementa.[3] În memoria lui au fost denumite între altele, o stradă în Forli,[4] una în Cattolica [5] și Biblioteca Comunală „Giovanni Antonio Battarra” din Rimini[6] precum cea din Coriano, locul lui de naștere.[7]

Denumiri taxonomice în onoarea lui Battarra[modificare | modificare sursă]

Ep. selectas de re naturali, 1774

Mai multe categorii taxonomice au fost denumite după cunoscutul naturalist. Aici câteva:

Publicații (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Fungorum agri ariminensis historia, Editura Ballantianis, Faventiae 1755 [1]
  • Discorso per l'apertura della cattedra di filosofia, Cesena 1763
  • Discorsi sopra la fabbrica del porto di Rimini, în: Nuova raccolta di opuscoli scientifici e filologici, nr. X, p. 456-516, Veneția 1763
  • Commentarium de Plinii ictero, în: Naturalis Historia, nr. 30, 1773
  • Epistola selectas de re naturali observationes complectens, Rimini 1774
  • La Practica agrariadistribuita in varii dialogi, 2 volume 1778 și 1782
  • Storia dei fossili dell'agro riminese ed altri siti circonvicini (1780)
  • Naturalis historiae elementa, 2 volume, Rimini 1789

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]