Camil Baciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Camil Baciu
Camillo baciu.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedataprilie 2005 (78 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România
Flag of France.svg Franța
Flag of Israel.svg Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză
limba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Specie literarăștiințifico-fantastic  Modificați la Wikidata

Camil Baciu (născut Camillo Kaufman, n. , Galați, România – d. aprilie 2005) a fost un ziarist și scriitor român evreu asociat cu literatura științifico-fantastică.[1] A fost prieten cu, printre alții, Iordan Chimet (cu care a făcut parte dintr-un grup anti-nazist) și Gheorghe Ursu. S-a exilat în Franța în 1969.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat la liceul Vasile Alecsandri din Galați și Institutul Politehnic din București. A lucrat șapte ani în profesia sa, dar mai târziu s-a orientat către o altă direcție, scriind proză și piese de teatru. A fost jurnalist la Flacăra, dar apoi a fost dat afară din partidul comunist în 1968 și de la revistă. A făcut o plimbare cu o mică lotcă (și o iubită) pe Dunăre, de la Porțile de Fier până în Delta Dunării și a transmis telefonic reportaje către ziarul Sportul popular.[1]

A plecat în Franța în 1969, la Lyon, unde a scos o revistă de „humor negru și absurd“ intitulată Le Chronogonmoscopographe (1970) și „a oferit-o gratuit celor capabili să-i citească titlul dintr-o suflare“; a apărut doar primul număr. S-a mutat apoi la Paris, unde a lucrat la fabricile Renault. A călătorit în Israel, unde s-a căsătorit, iar cuplul a avut o pereche de gemeni.[1]

În 1974 a scris piesa de teatru Pledoarie pentru Augustin, care a fost interpretată la Théâtre de l'Atelier din Paris. A ținut conferințe publice în Belgia și Israel.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Nu departe de castelul prințesei Istorisiri de călătorie. Editura Tineretului, 1956[3]

Literatură pentru copii[modificare | modificare sursă]

  • Împreună cu nene Iani, Editura Tineretului, 1957

Romane[modificare | modificare sursă]

Colecții[modificare | modificare sursă]

  • Revolta creierilor, Editura Tineretului, București, 1962. Conține povestirile „Revolta creierilor”, „Omul creier”, „Discul de zircon”, „Arborele magic”, „Experimentatorul de pilule” și „Cântecul de luptă al elefanților”
  • Planeta cubică, Editura Tineretului, București, 1964. Conține romanul Aragua și povestirile „Ultima rază”, „Mesajul strămoșilor”, „Ienicec”, „Al patrulea cer”, „Legea cea mare”, „Planeta cubică” și „Iubirile cavalerului”.

Povestiri[modificare | modificare sursă]

  • „Arborele magic” (1962)
  • „Cântecul de luptă al elefanților” (1962)
  • „Discul de zircon” (1962)
  • „Experimentatorul de pilule” (1962)
  • „Omul creier” (1962)
  • „Revolta creierilor” (1962)
  • „Legea cea mare” (1963)
  • „Al patrulea cer” (1964) Tradusă în engleză ca The Fourth Sky” în 1995.
  • „Ienicec” (1967) . Tradusă în engleză ca „Ienicec” în 1995.
  • „Iubirile cavalerului” (1964)
  • „Mesajul strămoșilor” (1964)
  • „Planeta cubică” (1964)
  • „Ultima rază” (1964)

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]