Gheorghe Stavrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe Stavrescu
Gheorghe Stavrescu.jpg
Gheorghe Stavrescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
Penitenciarul Aiud, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of Romania (1948-1952).svg Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Comandant al Brigăzii 1 artilerie
Comandant al Diviziei 14 infanterie
Comandant al Corpului 6 teritorial
Comandant al Corpului 6 armată
Inspector general al artileriei
Studii„Școala militară de artilerie, geniu
și marină” (1907-1909)
Activitate
GradulSublocotenent (1909)
Locotenent (1912)
Căpitan (1916)
Maior (1917)
Locotenent-colonel (1926)
Colonel (1933)
General de brigadă (1939)
General de divizie (1942)
General de corp de armată (1945)
Trecut în rezervă la 9 august 1949
Bătălii / Războaieal Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Coroana României
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Mihai Viteazul  Modificați la Wikidata

Gheorghe Stavrescu (n. , Brăila, România – d. , Penitenciarul Aiud, România)[1][2][3] a fost un general român.

A fost decorat la 7 noiembrie 1941 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, cl. III-a „pentru bravura și destoinicia cu care și-a comandat Divizia în bătălia din jurul Odesei”.[4]

A fost comandantul Corpului 6 teritorial al Armatei române în cel de-al doilea război mondial (în perioada 1943-1945), unitate militară pe care a condus-o în luptele din toamna anului 1944 pentru eliberarea părții de nord-vest a României (în zona Turda - Alba Iulia) și comandantul Corpului 6 armată (1945), pe care l-a condus pe frontul din Cehoslovacia.[5] În perioada 1 iunie - 1 octombrie 1945, generalul de corp de armată Gheorghe Stavrescu a condus Armata a IV-a.

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru dârzenia și priceperea cu care și-a condus trupele de sub comanda sa, în luptele de pe Dealul Feleacului, Târnavele și Mureș, precum și în luptele dela Nord Banska-Bistrița, Munții Tatra și de pe Valea Vagului și Moraviei, unde prin măsuri luate a grăbit înfrângerea inamicului, trecerea la urmărirea și dizolvarea ultimelelor sale rezistențe”.[6]

A fost trecut în rezervă la data de 9 august 1949.[7] A fost condamnat la muncă silnică pe viață și degradare civică pentru crime de război legate de masacrul evreilor din Iași[8][9][10][11] și a murit în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Aiud la data de 11 ianuarie 1951, bolnav de TBC pulmonar.[12]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupăștean (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 381.
  2. ^ Victime pentru Basescu
  3. ^ fr Militarii din cel de-al doilea război mondial
  4. ^ a b Decretul Regal nr. 3.063 din 7 noiembrie 1941 pentru decorațiuni de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 273 din 17 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.156.
  5. ^ Alesandru Duțu și Florica Dobre, Drama generalilor români, p. 251.
  6. ^ a b Decretul regal nr. 2.468 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.939.
  7. ^ Alesandru Duțu și Florica Dobre, Drama generalilor români, p. 240.
  8. ^ Alesandru Duțu și Florica Dobre, Drama generalilor români, p. 250.
  9. ^ „Comisia internațională de studiere a holocaustul din România - Raportul final” (PDF). 
  10. ^ http://archive.jta.org/article/1948/06/27/3014973/trial-of-rumanian-war-criminals-charged-with-jassy-massacre-ends-in-bucharest
  11. ^ „Iasi Pogrom”. www.zionism-israel.com. 
  12. ^ Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupăștean (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 380.
  13. ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.