George Popoviciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
George Popoviciu
Date personale
Născut25 martie 1862
Cliciova, jud Severin
Naționalitate România

George Popoviciu (n. 25 martie 1862, Cliciova - d. 26 decembrie 1927, Lugoj) a fost un delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p. 77[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Face primele studii în comuna sa natală, apoi trece la școala primară din Lugoj, de unde continuă să urmeze clasele liceului de stat,trecând bacalaureatul în anul 1881. Frecventează apoi cursurile facultății de Teologie din Cernăuți și este promovat doctor în științele teologice la data de 23 martie 1885.

În vara anului 1886 este chemat de către episcopul Popasu la Caransebeș, pentru a susține la Seminarul de acolo, cursurile de dogmatică. Functionează în calitate de profesor de dogmatică în anul școlar 1886-1887. La data de 13 septembrie 1887, este ales ca protopop, credincioșii alegându-l în unanimitate. La data de 17 septembrie același an, George Popoviciu se căsătorește cu Elena, fiica preotului Vasilie Ianculescu din Jurești. La câteva zile de la acest eveniment important, este hirotonit ca diacon și mai apoi sfințit ca preot.

La data de 7 noiembrie se hirotonisește ca protopresbiter și după o săptămână este instalat protopop la Lugoj. În această înaltă funcție, George Popoviciu a ajuns pe când avea doar 25 de ani, așadar el era singurul protopop atât de tânăr din întreaga Mitropolie a Transilvaniei.

În ceea ce priveștea activitatea sa literară, acesta a dat roade destul de de bogate. Pe lângă nenumăratele articole pe care le-a scris în diferite ziare și reviste, a mai publicat o serie întreagă de cărți cu subiect bisericesc, dar mai ales studii istorice asupra Banatului, fapt care l-a consacrat ca fiind istoriograf-banatolog de mare valoare, în urma acestor lucrări fiind ales membru corespondent al Academiei Române. Primele articole pe care le-a scris ca student la teologie, au fost la revista creștină „ Candela” din Cernăuți.

Ca profesor la Caransebeș și ca protopop de Lugoj, a publicat mai multe articole în „ Revista teologică” din Sibiu. A colaborat apoi pentru partea bisericească la „ Enciclopedia română”, publicată de Asociație sub îngrijirea lui Constantin Daicoviciu.

A fost redactorul memoriului politico-istoric asupra Banatului, memorie care a fost semnat de toți fruntașii români ai Banatului, memoriu prin care s-a cerut integritatea Banatului.[3]

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Credențional

Ca protopop al Lugojului, George Popovici a dezvoltat o mare și fecundă activitate atât pe plan politic cât și cel literar. A fost un membru important al Partidului Național Român. După instalarea sa ca protopop a fost ales ca președinte al clubului acestui partid iar după 5 ani a fost proclamat președinte al organizației partidului din tot județul Caraș- Severin. Pe acest post, George Popoviciu a activat până după primul război mondial.

Între anii 1892-1893 a fost și vicepreședinte în comitetul central al partidului național român. Ca luptător politic a candidat la alegerile parlamentare din 1906 și a fost ales deputat în Dieta din Budapesta pentru circumpscripția Lugojului. În anul 1921 înființează cu mai mulți fruntași ai vieții publice românești, organizația partidului național-liberal din județul Caraș-Severin, fiind ales președinte al acestei organizații.

La alegerile din 1927 a fost ales din nou senator pentru consiliile comunale.

George Popoviciu a fost cel care a prezidat cele două mari Adunări poporale ținute în 1919 la Lugoj și la Timișoara pentru integritatea Banatului.

A fost decorat cu ordinele „Steaua României” și „Coroana României” în grad de „comandor” și cu „Răsplata muncii pentru Biserică”. A fost reprezedntatul protopopiatului ortodox Lugoj la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[4]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
  2. ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
  3. ^ Mircea Vaida- Voevod, Gelu Neamțu (). 1 Decembrie 1918. Mărturii ale participanților.Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, vol.II. p. 231-234. 
  4. ^ Mircea Vaida-Voevod, Gelu Neamțu (). 1 Decembrie 1918. Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire. Volumul II. p. 231-234. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8 8141-90-7
  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Cluj-Napoca, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe[modificare | modificare sursă]