Sari la conținut

Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen
Date personale
Nume la naștereFriedrich Eugen Johann von Hohenzollern-Sigmaringen Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Inzigkofen, zona de ocupație americană în Germania⁠(d), Germania[2] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1] Modificați la Wikidata
München, Imperiul German[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDominikanerinnenkloster Hedingen[*][[Dominikanerinnenkloster Hedingen (church building in Baden-Württemberg, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiKarl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen
Prințesa Josephine de Baden Modificați la Wikidata
Frați și suroriStephanie de Hohenzollern-Sigmaringen
Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen
Carol I al României
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen
Anton de Hohenzollern-Sigmaringen Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLuisa von Thurn und Taxis[*][[Luisa von Thurn und Taxis (German princess (1859–1948))|​]] (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Bonn  Modificați la Wikidata

Prințul Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen (germană Friedrich Eugen Ludwig, Prinz von Hohenzollern-Sigmaringen[4][5]) n. , Inzigkofen, zona de ocupație americană în Germania⁠(d), Germania – d. , München, Imperiul German[4][5][4][5]) a fost membru al Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și general de cavalerie în armata prusacă. Frederic a fost al cincilea și cel mai mic copil al[4][5] lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Prințesa Josephine de Baden.[4][5]

Prințul Frederic a fost fratele mai mic al regelui Carol I al României.

În septembrie 1859, prințul în vârstă de 16 ani și-a încheiat pregătirea militară și s-a stabilit la Bonn. În toamna anului 1862 și-a început cariera militară, în armata prusacă, ca locotenent în regimentul 5 de ulani, la Düsseldorf. În 1866, a participat activ la Războiul Austro-Prusac. În primăvara anului 1870, a fost transferat la Berlin și promovat căpitan al Regimentului 1 al Gărzii de Dragoni[6]. A luat parte la războiul franco-german din 1870-71. Cercurile diplomatice s-au gândit la candidatura Prințului Frederic la tronul Spaniei văzând reticența fratele său mai mare, Prințul Leopold.[7]. Între 1861 și 1864, a făcut călătorii lungi în Austria, Italia, Elveția și Anglia. Câțiva ani mai târziu a descoperit Egiptul și Grecia.

În familie prințul era numit "Fritz" și considerat un bărbat calm și liniștit, care nu-și dorea un rol de lider.

După două proiecte matrimoniale care au eșuat, unul cu Prințesa Amalie de Saxa-Coburg și Gotha[8], și celălalt cu Prințesa Louise-Marie a Belgiei, Frederic s-a căsătorit la 21 iunie 1879, la Regensburg, cu Prințesa Louise de Thurn și Taxis, primul copil al lui Maximilian Anton Lamoral, Prinț Ereditar de Thurn și Taxis și a soției acestuia, Ducesa Elena de Bavaria.[4][5] Louise era nepoata de soră a împărătesei Elisabeta a Austriei. Frederic și Louise nu au avut copii.[4][5]

Frederic a fost înmormântat la 6 decembrie 1904 la Erlöserkirche în Kloster Hedingen, Sigmaringen.

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g Darryl Lundy (). „Friedrich Prinz von Hohenzollern-Sigmaringen”. thePeerage.com. Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  5. ^ a b c d e f g Paul Theroff. „HOHENZOLLERN”. Paul Theroff's Royal Genealogy Site. Accesat în . 
  6. ^ Friedrich-Carl Esbach, Fürst Leopold von Hohenzollern, Ein Lebensbild, Sigmaringen, 1906, pp 85-6
  7. ^ Damien Bilteryst, Philippe Comte de Flandre, Frère de Léopold II, Bruxelles, 2014, p.193.
  8. ^ Olivier Defrance, La Médicis des Cobourg Clémentine d'Orléans, Bruxelles, 2007, pp 259-63