Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Karl Anton
Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Prinț de Hohenzollern
Karl Anton von Hohenzollern.jpg
Date personale
Nume la naștere Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad
Născut 7 septembrie 1811(1811-09-07)
Sigmaringen, Hohenzollern-Sigmaringen
Decedat (73 de ani)
Berlin
Părinți Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Antoinette Murat Modificați la Wikidata
Frați și surori Q19606973[*]
Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen
Friederike de Hohenzollern-Sigmaringen Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Josephine de Baden
Copii Leopold, Prinț de Hohenzollern
Stephanie, regină a Portugaliei
Carol I al României
Prințul Anton
Prințul Frederick
Prințesa Marie, Contesă de Flandra
Cetățenie Flag of the German Empire.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
Member of the Prussian House of Lords[*] Modificați la Wikidata

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies - d. 2 iunie 1885) a fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 185812 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

Născut la Schloss Krauchenwies, Karl Anton a fost singurul fiu din patru copii ai Prințului Karl de Hohenzollern-Sigmaringen și ai soției acestuia, Marie Antoinette Murat.[1][2] Mama lui a fost nepoată de frate a lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria lui Murat cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

El a studiat dreptul la Geneva, Universitatea din Tubingen și Berlin și a scris scrisori plin de dorul de acasă.[3] În principatul Hohenzollern a lucrat apoi în adunarea locală a averilor și administrație.

După doar putin peste un an de guvernare a micului principat al familiei sale, Karl Anton a abdicat în decembrie 1849 în favoarea vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei.

După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl Anton președinte al miniștrilor. Pe plan extern, a avut ca scop unificarea statelor germane. Prințul a deținut acestă poziție până în 1862, când a demisionat în mijlocul unei lupte cu parlamentul asupra bugetului militar.

În 1866, fiul său Carol a fost ales domn al Principatelor române. În februarie 1870 unui alt fiu al său, Leopold, i s-a oferit tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană.

Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului său chiar de la începutul domniei. L-a sfătuit pe Carol cum să gestioneze interesele marilor puteri ca Germania, Rusia, Imperiul otoman, Anglia. Parlamentul României l-a onorat pe Karl Anton cu titlul de cetățean onorific al României în ianuarie 1867.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Prințul Karl Anton a fost căsătorit cu prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (18131900), fiică a lui Karl, Mare Duce de Baden. Împreună au avut mai mulți copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Darryl Lundy (2 mai 2004). „Amalie Antoinette Prinzessin von Hohenzollern-Sigmaringen”. thePeerage.com. http://www.thepeerage.com/p11096.htm#i110952. Accesat la 2 august 2009. 
  2. ^ Paul Theroff. „HOHENZOLLERN”. Paul Theroff's Royal Genealogy Site. http://www.angelfire.com/realm/gotha/gotha/hohenzollern.html. Accesat la 2 august 2009. 
  3. ^ Anderson-Fahlbusch (maf): Geschichte wird lebendig. In: Südkurier vom 26. Oktober 2011