Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Karl Anton
Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Prinț de Hohenzollern
Karl Anton von Hohenzollern.jpg
Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen
Date personale
Nume la naștere Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad
Născut 7 septembrie 1811(1811-09-07)
Sigmaringen, Hohenzollern-Sigmaringen
Decedat (73 de ani)
Berlin
Părinți Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Antoinette Murat Modificați la Wikidata
Frați și surori Q19606973[*]
Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen
Friederike de Hohenzollern-Sigmaringen Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Prințesa Josephine de Baden
Copii Leopold, Prinț de Hohenzollern
Stephanie, regină a Portugaliei
Carol I al României
Prințul Anton
Prințul Frederick
Prințesa Marie, Contesă de Flandra
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupație om politic Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Hohenzollern-Sigmaringen

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811, Krauchenwies - d. 2 iunie 1885) a fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 185812 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

Născut la Schloss Krauchenwies, Karl Anton a fost singurul fiu din patru copii ai Prințului Karl de Hohenzollern-Sigmaringen și ai soției acestuia, Marie Antoinette Murat.[1][2] Mama lui a fost nepoată de frate a lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria lui Murat cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

El a studiat dreptul la Geneva, Universitatea din Tubingen și Berlin și a scris scrisori plin de dorul de acasă.[3] În principatul Hohenzollern a lucrat apoi în adunarea locală a averilor și administrație.

După doar putin peste un an de guvernare a micului principat al familiei sale, Karl Anton a abdicat în decembrie 1849 în favoarea vărului său îndepărtat, regele Prusiei iar Hohenzollern-Sigmaringen împreună cu principatul vecin de Hohenzollern-Hechingen, au fost anexate Prusiei.

După abdicare, Karl Anton a devenit o figură proeminentă în politica Prusiei. După căderea guvernului reacționar Manteuffel în 1858 și asceniunea Prințului Wilhelm ca regent (din motive de sănătate ale fratelui său), a fost numit un nou guvern, liberal moderat, cu Karl Anton președinte al miniștrilor. Pe plan extern, a avut ca scop unificarea statelor germane. Prințul a deținut acestă poziție până în 1862, când a demisionat în mijlocul unei lupte cu parlamentul asupra bugetului militar.

În 1866, fiul său Carol a fost ales domn al Principatelor române. În februarie 1870 unui alt fiu al său, Leopold, i s-a oferit tronul Spaniei însă încordarea relațiilor dintre Franța și Germania din acest motiv l-a determinat pe Prințul Leopold să decline această cinste în ciuda susținerii ei de către cancelarul Bismark. Așa numita "candidatură Hohenzollern" la tronul Spaniei a fost unul dintre motivele izbucnirii Războiului franco-german, finalizat cu victoria germană.

Karl Anton a jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului său chiar de la începutul domniei. L-a sfătuit pe Carol cum să gestioneze interesele marilor puteri ca Germania, Rusia, Imperiul otoman, Anglia. Parlamentul României l-a onorat pe Karl Anton cu titlul de cetățean onorific al României în ianuarie 1867.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

Prințul Karl Anton a fost căsătorit cu prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (18131900), fiică a lui Karl, Mare Duce de Baden. Împreună au avut mai mulți copii:

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Darryl Lundy (2 mai 2004). „Amalie Antoinette Prinzessin von Hohenzollern-Sigmaringen”. thePeerage.com. http://www.thepeerage.com/p11096.htm#i110952. Accesat la 2 august 2009. 
  2. ^ Paul Theroff. „HOHENZOLLERN”. Paul Theroff's Royal Genealogy Site. http://www.angelfire.com/realm/gotha/gotha/hohenzollern.html. Accesat la 2 august 2009. 
  3. ^ Anderson-Fahlbusch (maf): Geschichte wird lebendig. In: Südkurier vom 26. Oktober 2011