Fosfină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fosfină
Monophosphan.svg
Phosphine-3D-balls.png
Phosphine-underside-3D-vdW.png
Nume IUPAC Fosfan
Fosfină
Alte denumiri Trihidrură de fosfor
Identificare
Număr CAS 7803-51-2
Informații generale
Formulă chimică PH3
Aspect gaz incolor
Masă molară 33,997 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,379 g/l
Punct de topire −132,8 °C
Punct de fierbere −87,7 °C
Solubilitate în apă
31,2 mg/100 ml (17 °C)
Pericol
C : CorozivF : InflamabilT : ToxicN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Inflamabil, Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R R12, R17, R26, R34, R50
Fraze S S1/2, S28, S45, S61, S63, S36/37
SGH02 : InflamabilSGH04 : GazSGH05 : CorozivSGH06 : ToxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H220, H314, H330, H400,
NFPA 704

NFPA 704.svg

4
4
2
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fosfina (denumirea IUPAC: fosfan) este un compus cu formula chimică PH3. Este un lichid incolor, inflamabil, gaz toxic. Fosfina pură este inodoră, dar probele tehnice de calitate au un miros extrem de neplăcut ca usturoiul sau peștele putrezit, datorită prezenței unui substituit al fosfinei și al difosfinei (P2H4). Cu urme de P2H4 prezente, PH3 este spontan inflamabilă în aer, arzând cu flacără luminoasă.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Fosfina poate fi preparată prin diverse metode. La nivel industrial, poate fi obținută în urma reacției dintre fosforul alb și hidroxidul de potasiu sau de sodiu, când se obține ca produs secundar hipofosfit de potasiu sau de sodiu:[1]

3 KOH + P4 + 3 H2O → 3 KH2PO2 + PH3

De asemenea, se obține un amestec de fosfină și acid fosforic printr-o reacție de disproporționare catalizată în mediu acid.

În laborator[modificare | modificare sursă]

În laborator, fosfina se prepară prin disproporționarea acidului fosforos, când se obține și acid fosforic:[2]

4 H3PO3 → PH3 + 3 H3PO4

Metodele alternative includ hidroliza fosfurilor de aluminiu sau de calciu (AlP sau Ca3P2).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Toy, A. D. F. (1973). The Chemistry of Phosphorus. Oxford, UK: Pergamon Press 
  2. ^ Gokhale, S. D.; Jolly, W. L., "Phosphine", Inorganic Syntheses 1967, volume 9, pp. 56–58. doi:10.1002/9780470132401.ch17