Sari la conținut

Folclorul românesc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cultura României
Arte

Literatura
Filosofia
Muzica
Artele vizuale

Tradiții

Bucătăria
Folclorul
Cultura populară
Mitologia
Superstiții
Spiritualitatea

Artiști

Actori
Compozitori
Pictori
Poeți
Scriitori

Monumente

Castele
Muzee
Clădiri religioase
Patrimoniu UNESCO

Folclorul românesc reprezintă totalitatea creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice etc., a obiceiurilor și a tradițiilor populare românești [1].Sintagma se referă și la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân, meglenoromân și istroromân), semnalate în interiorul granițelor românești[2].

Cercetarea folclorului românesc

[modificare | modificare sursă]

Termenul de „folclor” la mijlocul secolului al XIX-lea, în anul 1846, datorită arheologului englez William John Thoms (1803-1885), care a propus noul cuvânt , prin asocierea cuvintelor „folk”= curent popular și „lore”= înțelepciune orientată către un subiect aparținând surselor tradiționale.[3]

Culegători de folclor

[modificare | modificare sursă]

Primul culegător de basme, snoave, proverbe si zicători ale românilor a fost Petre Ispirescu (1830-1887) [4].

Alte nume importante Ion Pop Reteganu, Ovid Densușianu, Dimitrie Gusti, Constantin Brăiloiu, Sabin Drăgoi, Lucian Blaga , Vasile Voiculescu .[5]

Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), a stabilit principiile clasificării specifice a transmisiei orale plecând de la caracteristicile modului de exprimare, identificând genul poetic al creațiilor orale – aforistic, narativ – dar și încadrând lucrările culese unor perioade anume ale vieții omului: copilăriei, maturității sau bătrâneții.

Caracteristicile folclorului

[modificare | modificare sursă]
  • Caracterul oral (transmiterea pe cale orală, de la om la om, dintr-un loc în altul, de la o generație la alta).
  • Caracterul anonim. (chiar dacă  inițial este cunoscut numele celui care creează, comunitatea își însușește creația, o adaptează și o transformă, iar numele creatorului se pierde).
  • Caracterul tradițional (marea capacitate de conservare a structurilor genuine arhetipale, sub influența factorilor externi).
  • Caracterul colectiv (ceea ce a fost creat este preluat de colectivul din care face parte creatorul său).
  • Caracterul sincretic (îmbinarea dintre text, muzică și joc).
  • Caracterul evocativ. (asigură permanența tradiției), caracterul estetic (mijloc de afirmare culturală a comunităților etnice pe plan local, zonal, național și internațional).
  • Caracterul utilitar (rolul de servire a unor interese comunitare ori personale).[6]

Zone folclorice

[modificare | modificare sursă]

Cu ajutorul folclorului se poate reconstitui viața poporului cu universul obiceiurilor, într-o anumită etapă a dezvoltării lui.

Cele mai importante zone folclorice din România sunt Crișana, Banat, Țara Moților, Țara Oașului, Dobrogea, Moldova, Bucovina, Oltenia, Argeș, ținutul Mehedinți și zona Harghita.[7]

  • Bârlea, Ovidiu (1981, 1983). Folclorul românesc (două volume), Editura Minerva, București
  • Călinescu, George (1964). Arta literară în folclor, în Istoria literaturii române, vol. I (pag. 200-229), Editura Academiei, București
  • Oprea, Gheorghe (2002). Folclorul muzical românesc, Editura Muzicală, București. ISBN 978-973-42-0304-8
  • Ciuchindel, C. (1990). Folclor vechi românesc, Editura Minerva, 1990
  • Chițimia, Ion Constantin, Folclorul românesc în perspectivă comparată, Editura Minerva, 1971
  • Devis, Grebu (2016).Culori și Tradiții în Folclorul Românesc,Editura Sian Books.
  • Aneta, Micle (1996). Mimic și dramatic în folclorul bihorean,Editura Biblioteca Revistei Familia.
Lectură suplimentară
  • Istoria folcloristicii românești, Ovidiu Bîrlea, Editura enciclopedică română, 1974
  • Folcloristica română: evoluție, curente, metode, Gheorghe Vrabie, Editura pentru Literatura, 1968
  • Folcloriști și folcloristică românească, Ion C. Chițimia, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „dexonline”. dexonline.ro. Accesat în . 
  2. ^ Svetlana Postolache, Nicolae Vieru (). FOLCLORUL BUCOVINEAN - MODALITATE DE PERPETUARE A VALORILOR PERENE. p. 1. 
  3. ^ „Folclorul - terminologie, definitie si observatii asupra folclorului”. www.qdidactic.com. Accesat în . 
  4. ^ „Viața nu i-a fost un basm: Petre Ispirescu, cel cu care am crescut toți”. www.ferratumbank.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Studierea folclorului in Romania: istorie, origini, interpretari, probleme si adaptari – Mythologica.ro” (în engleză). . Accesat în . 
  6. ^ Cucos, Cosmin (). „Folclorul românesc - Ghid complet despre folclorul poporului român”. Învie Tradiția. Accesat în . 
  7. ^ Cucos, Cosmin (). „Folclorul românesc - Ghid complet despre folclorul poporului român”. Învie Tradiția. Accesat în .