Ion Pop-Reteganul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Pop-Reteganul
ReteagBN (5).JPG
Bustul lui Ion Pop-Reteganul din parcul localității Reteag
Date personale
Născut 10 iunie 1853
Reteag, Districtul Năsăud, azi Reteag, județul Bistrița-Năsăud
Decedat 3 aprilie 1905
Reteag, Comitatul Bistrița-Năsăud, azi Reteag, județul Bistrița-Năsăud
Naționalitate român
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație învățător

Ion Pop-Reteganul (n. 10 iunie 1853, Reteag, districtul Năsăud - d. 3 aprilie 1905, Reteag) a fost un pedagog, prozator, publicist și folclorist, reprezentativ pentru epoca sa, apreciat de Ion Mușlea drept „cel mai mare folclorist al Ardealului.”

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat școala din Reteag, două clase de gimnaziu la Năsăud (1864-1867), cursurile Preparandiei (Școlii Normale) din Gherla și Deva (1870-1871).

Timp de douăzeci de ani a activat ca învățător în localități din mai multe districte și comitate ale Transilvaniei (1873-1892), fiind preocupat în același timp și de culegerea folclorului din aceste zone.

În 1878 publica în revista lui Iosif Vulcan „Șezătoarea. Foaia poporului român” (Siedietórea. Fóia poporului românu), povestea ˝Fata mulțumitoare˝, – o încercare de versificare a poveștii ˝Toarceți fete, c-a murit Baba Cloanța˝, pe care o va introduce în volumul „Povești ardelenești din popor adunate”, partea 1 ( editat în cinci părți), 1888, ce a cunoscut o deosebită popularitate. Vasile Alecsandri îi scria, de la Paris, că le-a citit „cu multă placere”, îndemnându-l să continue „prețioasa culegere și publicare, menită a ocupa un loc însemnat în tezaurul literaturii populare, îndeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care își iubește neamul”.

A mai editat culegerile de folclor: „Inimioara - adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române” (1885, ed. a 2-a în 1907), ˝Trandafiri și Viorele˝ (1886, ed. a 4-a în 1912), „Chiuituri de care strigă flăcăii la joc, Opșaguri, cât pilite, cât cioplite și la lume împarțite” (1887), „Starostele sau datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru poporul nostru” (1892), un curs practic despre pomicultură (1889, 1904).

A predat Academiei Române 21 de volume în manuscris, o comisie urmând să trieze materialul în vederea publicării, dar cea mai mare parte va ramâne inedită.

A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice.

A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887).

Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român” (ASTRA) la Sibiu (1893-1896).

A fost apreciat elogios de cei mai prestigioși cărturari ai timpului: Vasile Alecsandri, B.P. Hașdeu, Ion Bianu, Jan Urban Jarnik, Gustav Weigand, Nicolae Iorga.

Opere[modificare | modificare sursă]

Casa memorială Ion Pop-Reteganul din Reteag, foto: septembrie 2012.
  • Ion Pop-Reteganul - Trandafiri și viorele: poezii populare. – Gherla, 1884.
  • Ion Pop-Reteganul - Inimioara – adecă Floarea poeziei naționale din cei mai buni scriitori români pentru uzul tinerimii române. – Sibiu: Ed. Krafft, 1885.
  • Ion Pop-Reteganul - Povești ardelenești: în 5 părți. – Brașov: Ed. Nicolae I. Ciurcu, 1888.
  • Ion Pop-Reteganul - Crăiasa zânelor: povești ardelenești. – București: Minerva, 1970. – 310 p.
  • Ion Pop-Reteganul - De n-ar fi poveștile. – Sibiu, 1971. – 180 p.
  • Ion Pop-Reteganul - Povești populare. – Timișoara, 1989.
  • Ion Pop-Reteganul - Zâna apelor: povești ardelenești. – București: Minerva, 1997. – 310 p.

Basme[modificare | modificare sursă]

  • Trifon Hăbăucul
  • Aflatul
  • Dreptatea și Strâmbătatea
  • Făt-Frumos zălogit
  • Toarceți, fete, c-a murit Baba Cloanța
  • Ganul Țiganului
  • Crăiasa zânelor
  • Vizor, craiul șerpilor
  • Doftorul Toderaș
  • Omul de omenie nu piere
  • Crâncu, vânătorul codrului
  • Fiuțul oii
  • Aripă-Frumoasă
  • Ioaneș Măsariul
  • Stan Bolovan
  • Norocul și mintea
  • Măr și păr
  • Azima mergătoare
  • Povestea lui Pahon
  • Zâna apelor
  • Voinicul Parsion
  • Urmă Galbină și Pipăruș Petru
  • Pipăruș Petru și Florea Înflorit
  • Lupul cu capul de fier

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Sebastian, Stanca - Din Viața Dascălului Ion Pop-Reteganul. – Cluj, 1938.
  • Netea, Vasile - Ion Pop-Reteganul. – București, 1943.
  • Apostol-Popescu, Ion - Ion Pop-Reteganul: Viața Și Activitatea. – București, 1969. – 245 P.
  • Apostol-Popescu, Ion - Folclor Și Etnografie În Viziunea Lui Ion Pop-Reteganul // Samus (Dej). – 1979. – Nr. 2. – P. 149-157.
  • Bârlea, Ovidiu - Ion Pop-Reteganul // Bârlea, Ovidiu. Istoria Folcloristicii Românești. – București, 1974. – P. 285-291.
  • Bâțiu, Iosif - Aspecte Mai Puțin Cunoscute Din Activitatea Și Opera Scriitorului Ion Pop-Reteganul // Prezențe Literare Someșene. Vol. 1. – Dej, 1972. – P. 42-48.
  • Breazu, Ion. Ion Pop-Reteganul // Almanahul Literar. – 1953. – Nr. 6. – P. 110-117.
  • Datcu, Iordan. Reteganul Ion Pop // Datcu, Iordan. Dicționarul Folcloriștilor / Iordan Datcu, S.C. Stroescu. – București, 1979. – P. 354-357.
  • Dumitrașcu, P. Observații Asupra Limbii Lui Ion Pop-Reteganul // Lb. Română (București). – 1954. – Nr. 5. – P. 44-45.
  • Florea, Virgiliu. Ion Pop-Reteganul După 90 De Ani // An. Arhivei De Folclor. – 1994-1996. – P. 559-565.
  • Goția, Anca. Corespondența Folcloristului Ion Pop-Reteganul Cu Astra // Sargeția. – 1986-1987. – Vol. Xx. – P. 96-100.
  • Goția, Anca. Cu Privire La Cântecul Epic Din Culegerile Manuscrise Ale Lui Ion Pop-Reteganul // Acta Musei Porolissensis (Zalău). – 1990-1991. – Tom. Xiv-Xv. – P. 591-597.
  • Iorga, Nicolae. Un Scriitor Pentru Popor: Ion Pop-Reteganul // Iorga, Nicolae. Oameni Cari Au Fost. Vol. 1. – București, 1967. – P. 88-91.
  • Mușlea, Ion. Ion Pop-Reteganul, Folclorist // St. Și Cercet. Șt. Ser. Iii: Științe Sociale. – 1955. – Nr. 3-4. – P. 13.
  • Opera Inedită A Lui Ion Pop-Reteganul // An. Arhivei De Folclor. – 1991-1993. – Tom. Xii-Xiv. – P. 476-477.
  • Păiuș, Liviu. Activitatea Lui Ion Pop-Reteganul La Rodna // Rev. De Etnogr. Și Folclor. – 1995. – Nr. 5-6. – P. 575-588.
  • Popa, Mircea. Contribuții Noi La Biografia Lui Ion Pop-Reteganul // Folclor Literar. Vol. 2. – Timișoara, 1968. – P. 469-479.
  • Raliade, Rodica. Chipuri Și Imagini La Sfârșitul Veacului Trecut: Ion Pop-Reteganul // An. Inst. De Etnogr. Și Folclor „Constantin Brăiloiu”. – 1997. – Tom. 8. – P. 189-213.
  • Raliade, Rodica. Manuscrisele Etnologice Ale Lui Ion Pop-Reteganul // Revistă De Etnografie Și Folclor. – 1995. – Nr. 5-6. – P. 565-573.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]