Eugenio Montale
| Eugenio Montale |
|
 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 octombrie 1896 Genova, Italia |
| Decedat | (84 de ani) Milano, Italia |
| Înmormântat | Cemetery of San Felice a Ema[*]  |
| Căsătorit cu | Drusilla Tanzi[*] (–) |
| Naționalitate | italian  |
| Cetățenie | Italia |
| Ocupație | poet, eseist, traducător |
| Limbi | limba italiană[1] |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, eseu |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[2][3] Grand Officer of the Order of Merit of the Italian Republic[*][4] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*][5] premiul Feltrinelli[*] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1975 | |
Modifică date / text  |
|
Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975.
Montale s-a făcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilăria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentă. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alături de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba.
Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]
"pentru poezia lui distinctă, de o mare sensibilitate artistică în interpretarea valorilor umane sub semnul unei concepții de viață dincolo de iluzii"[6].
Viața[modificare | modificare sursă]
Eugenio Montale s-a născut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzică teatrală în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului război mondial. La sfârșitul primului război mondial, Montale și-a împărțit activitatea între poezie și cronica muzicală, colaborând la diverse reviste și publicând în 1925 prima carte de versuri, Ossi de sepia.
În 1928 se stabilește la Florența unde va rămâne până în 1943. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost în Elveția la Lugano, iar din 1948 la Milano, unde ține ani în șir cronica muzicală a ziarului "Corriere della sera".
Moare la 12 septembrie 1981 lăsând în urmă o operă restrânsă cantitativ, doar cinci volume de versuri și două de eseuri, dar impunătoare prin valoarea și particularităților artistice[7].
Opera[modificare | modificare sursă]
- Ossi di seppia (Oase de sepie) (1925) [8]
- Le occasioni (Prilejurile) (1939)
- Finisterre (Finister) (1943)
- Quaderno di traduzioni (1948)
- La bufera e altro (Furtuna și altele) (1956)
- Farfalla di Dinard(1956)
- Xenia (1966)
- Auto da fè (1966)
- Fuori di casa (1969)
- Satura (1971)
- Diario del '71 e del '72 (1973)
- Sulla poesia (1976)
- Quaderno di quattro anni (1977)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ "Eugenio Montale", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1975/ Missing or empty
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Missing or empty
|title=(ajutor) - ^ Dettaglio decorato, Presidency of the Italian Republic[*], accesat la 19 februarie 2014
- ^ Dettaglio decorato, Presidency of the Italian Republic[*], accesat la 19 februarie 2014
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, pag. 539.
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah Contemporanul, 1983, pag. 540.
- ^ Ce mai citim? Oase de sepie, 23 august 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Eugenio Montale, Poezii, Ediție și note de Șerban Stati, cu o prefață de Pietro Cataldi, Editura Humanitas, București, 2006
Legături externe[modificare | modificare sursă]
|
||||||||
|
