Ecuație de gradul al doilea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În matematică, ecuația algebrică de gradul al doilea este o ecuație polinomială de gradul doi.

Gradul ecuației este dat de gradul polinomului, iar soluțiile ecuației algebrice sunt numite rădăcini. Ecuația de gradul doi se numește și ecuație pătratică. [1] [2] [3] Un tip de ecuație asemănător celei de gradul doi este cea de gradul patru cu termenii de grad impar lipsă, denumită ecuație bipătratică.

Când apare mai mult de o variabilă ecuația se obține prin egalarea cu zero a unei forme pătratice.

Forma generală[modificare | modificare sursă]

Forma generală a ecuației de gradul doi este:

unde: x este variabila, iar a, b, și c constantele (a ≠ 0). Dacă constanta a = 0, atunci ecuația devine o ecuație liniară. Constantele a, b, și c sunt denumite astfel:

  • a, coeficientul termenului pătratic
  • b, coeficient termenului liniar
  • c, termen constant sau termen liber

Forma canonică[modificare | modificare sursă]

Împărțind ecuația inițială prin a, rezultă:

În această ecuație echivalentă, dacă se notează: și se obține forma canonică sau forma normală a ecuației de gradul doi:

(ecuația este completă sub forma canonică)

Cazuri particulare[modificare | modificare sursă]

  • ecuație incompletă pur pătratică :
  • ecuație incompletă fără termen liber :
  • ecuație incompletă pur pătratică fără termen liber :[3]

Soluțiile ecuației[modificare | modificare sursă]

Rădăcinile ecuației algebrice de gradul doi sunt exprimate prin formula:

Această formulă reiese prin aducerea expresiei algebrice de gradul doi la forma unui pătrat perfect al unui binom. Formula rezolvării ecuației de gradul doi a fost dată, în forma actuală, de Michael Stifel în 1544 și își are originea în lucrările lui Brahmagupta și Sridhara. [4]

Dacă expresia algebrică de sub radical este negativă atunci soluțiile sunt numere complexe. Dacă expresia este zero atunci există o soluție reală dublă.

Relațiile lui Viète[modificare | modificare sursă]

Ecuația de gradul al doilea se poate rescrie ca x²-Sx+P=0. Acest fapt provine din împărțirea ecuației inițiale (ax²+bx+c=0) la a.

Alte relații între rădăcini[modificare | modificare sursă]

unde iar

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, București, 1980, pag. 102. (traducere după lucrarea în limba germană Kleine Enzyklopädie der Mathematik)
  2. ^Vasile Bobancu, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974, pag. 92.
  1. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ [1]
  3. ^ [2]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]