Discuție:Istoria Bisericii Române Unite

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prea multa informatie a fost stearsa dintr-o data[modificare sursă]

Salut Mihai. Eu asteptam edit-urile tale, dar tu stergi prea multa informatie dintr-o data. Eu o sa readaug probabil o buna parte a ei. Dpotop 23 mai 2006 10:28 (EEST)[răspunde]

Cum dorești. Aș fi preferat să nu te grăbești. Am văzut că ai readăugat informația despre faptul "înființării episcopiei romano-catolice de Alba Iulia între timp (la 1700)", ceea este inexact, episcopia r.c. de Alba Iulia funcționând din sec. XI, inclusiv (cu mari restrângeri) în timpul principilor protestanți. Primirea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia a fost făcută de episcopul romano-catolic Demetrius Napragy, așa că înființarea episcopiei romano-catolice după 1700 este o balivernă. În realitate a fost vorba despre restituirea catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, care fusese ocupată de reformați. Informația despre demolarea catedralei ortodoxe din Alba Iulia este prezentată pentru a dezinforma, nu pentru a informa, căci lăcașul a fost demolat pentru extinderea fortificațiilor cetății, iar despăgubirea plătită a fost substanțială, așa încât din banii respectivi au fost putut fi ridicate mai multe biserici, cu toate că o parte a sumei a fost făcută "mere-pere", cum spun documentele de epocă, de către preoții care au primit banii. Articolul este despre istoria BRU, de aceea impresia nu știu cărui cronicar protestant despre ortodocși mi se pare tendențioasă în sine, la fel cum tendențios mi se pare să fie postată la acest articol. --Mihai Andrei 23 mai 2006 12:10 (EEST)[răspunde]
Informația despre trecerea românilor uniți din secuime la romano-catolici este de asemenea scornită. --Mihai Andrei 23 mai 2006 12:17 (EEST)[răspunde]
In ce priveste episcopia romano-catolica, iti citez din "Catolicism si ortodoxie romaneasca" [1] cu introducere de cardinal Alexandru Todea:
Reînființând iarăși la Alba Episcopia romano-catolică, scoasă de reformați la 1566 și ținând cont de hotărîrea conciliului Lateran din 1215, că în aceeași localitate nu pot rezida doi episcopi catolici, Episcopia română unită a fost mutată la Făgăraș, aproape de domeniul de la Sâmbăta de Jos.
In ce priveste daramarea catedralei - te rog sa adaugi informatia care ti se pare ca lipseste (dar fara sa stergi). Dpotop 23 mai 2006 12:44 (EEST)[răspunde]
In ce priveste "impresia nu stiu carui cronicar protestant despre ortodocsi", nu stiu la ce pasaj te referi. Insa, in principiu, ce au facut ortodocsii in perioada respectiva e important, dat fiind ca e vorba de istoria bisericii unite, si ca la un moment dat vorbim de reactiune, etc. Dpotop 23 mai 2006 12:44 (EEST)[răspunde]
In ce priveste trecerea romanilor din secuime la romano-catolici: Despre ce s-a discutat in sinodul din 1744? Va trebui sa inlucuim informatia (poate falsa) de acum cu informatia realista asupra a ceea ce s-a discutat in acel sinod. Dpotop 23 mai 2006 13:20 (EEST)[răspunde]
Omule bun, Ioan Giurgiu Patachi era maramureșan, după cum am arătat la articolul nou creat. Nu știu de ce te încăpățânezi să spui că era din Solnoc. Cardinalul Todea are meritele sale și trebuie apreciat efortul său de a redacta o scurtă istorie a BRU, în condițiile în care istoriografia era atât de defavorabilă bisericii sale. Unele amănunte le-a preluat însă inexact, ca în exemplul cu originea lui Ioan Giurgiu. --Mihai Andrei 23 mai 2006 13:28 (EEST)[răspunde]
Pai in cartea pe care o citez eu se vorbeste despre localitatea "satul Strâmbu, comitatul Solnocului, în ungurește Horgos Patak". Presupun ca acest sat a intrat dupa primul razboi mondial in judetul Maramures, de unde nedumerirea ta. Daca nu e asa, atunci avem surse contradictorii (insa presupun ca e vorba, asa cum remarcai tu mai sus, de istoria uitata a unor localitati). Dpotop 23 mai 2006 13:48 (EEST)[răspunde]
Uite ce scrie la en:Szolnok-Doboka: The territory of the county is now divided under the Romanian counties Cluj (the center and south, a.o. Dej), Maramureș (the north), Bistrița-Năsăud (the east) and Sălaj (the west). Dpotop 23 mai 2006 13:54 (EEST)[răspunde]

Minciuni, minciuni, dezinformare, propagandă[modificare sursă]

Prof. Silviu Dragomir, who has long and minutely studied the Union Declarations, reached the final conclusion that the Union decision, far from being taken in full Synod, was arrived at separately and the protopopes' signatures gathered individually, as they passed through Aba Iulia, i.e. in case the final sheets had not even been torn from an altogether different document.

Furthermore, no contemporary source mentions a Synod held an October 7th 1698.

This means that the whole Union Act was nothing but a fraud devised by the Jesuits.

So as not to be exposed, the Jesuits concealed the Act till 1879 when it was discovered by the Uniate historian Nicolae Densusianu in the archives of the Magyar Jesuit Gabriel Hevenesi, counsellor of Cardinal Kollonich, having thereupon reached the Pesta University Library. This objective historian drew for the first time, attention, an the differences between the two texts, as well as on the forgeries perpetrated by the Jesuits.

( Biblioteca Congresului Statelor Unite, fondul principal )

Am corectat deci pasajul din articol ca să corespundă cu adevărul. Pro memoria, aviz cenzorilor, propagandei etc.!

Este însă evident că ideea unirii era din ce în ce mai acceptată în Mitropolia Ardealului, pe măsură ce consecințele ei practice erau înțelese, și pe măsură ce partea catolică își materializa promisiunile. Astfel, în 2 iunie 1698, cardinalul Kollonich de Esztergom confirmă privilegiile stabilite in 1697. Documentul ce consemnează rezultatul sinodului, numit Manifestul de unire, este considerat astăzi îndeobște ca fiind actul unirii cu Biserica Romei. El este datat 7 octombrie 1698 și semnat de 38 de protopopi ai Bisericii Românești din Transilvania, dar este un fals creat de iezuiți. Ca și în 1697, o zonă de umbră rămâne, Atanasie Anghel nesemnând manifestul (care este însă semnat de ceilalți participanți și poartă sigiliul mitropoliei). Documentul este contestat de unii istorici datoriă unor vicii procedurale, iar uneori chiar validitatea sa este pusă sub semnul întrebării (și pentru faptul că diversele hotărîri de unire nu fac referință unele la altele, în ordine cronologică). Nu există documente contemporane care să ateste așa-zisul sinod din 1698, actul fiind smuls de la unul sau altul dintre protopopii care nu au fost niciodată constituiți în sinod. Mai mult, iezuiții au ascuns actul presupus sinodal până în 1879 pentru a se pierde urma falsului. Marele istoric român ( și uniat de altfel ) a demonstrat, cu ajutorul arhivelor iezuitului maghiar Gabriel Hevenesi frauda așa-zis întemeietoare a schismei uniate în biserica românilor. 86.205.85.90 17 octombrie 2006 01:57 (EEST)[răspunde]

Are rost să mai adaug cât a fost de dezgustat Nicolae Densusianu de descoperire, și în ce termeni ( horresco referens ) a tratat pe iezuiți, falsificatorii istoriei românilor ardeleni și autori ai schismei bisericii românilor... ? Rezerv adausul după ce voi fi iar cenzurat la rândul meu, apoi exilat din lipsă de alte argumente 86.205.85.90 17 octombrie 2006 02:01 (EEST)[răspunde]

Domnilor cenzori, din moment ce e dovedita minciuna voastra, de ce mai insistati ?[modificare sursă]

Eliminarea dezinformarilor istorice. N-a fost nici un sinod. Totul este aici activitatea de dezbinare a românilor introdusa de iezuiti. Avem toate datele ! Nu mai cenzurati si mintiti pe aici cum aveti obiceiul, ca se vede prea bine !

Cenzura Wikipediei[modificare sursă]

În fața realității faptelor, cenzura Wiki nici nu mai catadixește să motiveze aici miniciunile pe care le scrie în corpul articolului. Cenzura face doar ce știe - promovează linia partidului. Ori se știe, când aceasta e forțată să zigzagheze, deviaționiștii sunt dintr-o dată cei ce o țin p-a dreaptă. Măi, cenzorule, las-o jos că măcăne ! Dan 27 octombrie 2006 19:47 (EEST)[răspunde]

Concluzia Congresului Statelor Unite[modificare sursă]

Furthermore, no contemporary source mentions a Synod held an October 7th 1698.

This means that the whole Union Act was nothing but a fraud devised by the Jesuits.

Dezgustul marelui istoric român Nicolae Densusianu[modificare sursă]

Citiți mai sus! Nicolae Densusianu, care era uniat, a descoperit frauda "sinodului" în arhive iezuite ( "sinodul" e o făcătură, pentru că n-a existat nici un sinod - au fost doar semnaturi smulse cu forta si cu santajul - metode deja de pe atunci mondialiste). De la această descoperire, Densusianu s-a dezgustat de minciuna acestei schisme uniate, al cărei singur promotor a fost Direcția afacerilor oculte din Vatican, cu iezuiții ca executori. Proiectul nu era un așa zis ecumenism, ca în ziua de azi. Proiectul uniat era dezbinarea românilor pentru a-i putea determina, se credea, să renunțe la legea strămoșească, și la neamul românesc. Cum se zice "Cu iaurt, cu gugosele, te facusi vornic, misele !" Dan 27 octombrie 2006 19:56 (EEST)[răspunde]

Iar scriu cenzorii dar nu argumentează[modificare sursă]

Testis unum, testis nullum :-) 82.120.168.29 28 octombrie 2006 19:55 (EEST)[răspunde]

Pentru a pricepe cum a fost uneltită schisma uniată se poate privi viața sfinților martiri. Cuviosul Sofronie de la Cioara a fost gonit iar sfânta mănăstire a fost distrusă chiar de Sfintele Paști. Preotul Mărturisitor Ioan din Galeș și-a sfârșit zilele, ca și preotul Moise Măcinic, prizonier pentru credință, ca și Visarion Sarai, ca și Nicolae Oprea Miclăuș (Sinaxar 21 octombrie).

Temă pentru acasă[modificare sursă]

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfinți daco-români și români, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 121 123

De ce atâtea minciuni în acest articol ?[modificare sursă]

Am si eu câteva întrebari :

1. De ce sunt atât de insistente minciunile ? Mai crede cineva ca le va acredita prin saturatie?
2. De ce nu se motiveaza cenzura în pagina de discutii ?
3. De ce nu este data o referinta pentru asa-zisul recensamânt mincinos din primul paragraf ?
4. De ce tot stergeti falsul fondator? N-a fost nici un sinod de unire cu Roma. Legal, schisma este nula !

Ma baieti, voi chiar credeti ca puteti sa faceti jocul intereselor straine si sa ne mintiti pe fata ? Oare nu v-ati prins înca de schema ? Cineva va foloseste. Iar voi va grabiti sa ne mintiti. Chiar asa de proaste ne credeti ? Vreti sa ramâneti în istorie ca facilitatori ai dezbinarii românilor ? Vreti sa rescrieti istoria ? Nu va e rusine ? Parizianca 30 octombrie 2006 20:16 (EET)[răspunde]

Falsul fondator[modificare sursă]

Astfel, marele istoric și patriot român Nicolae Densușianu - deși el însuși de religie "uniată", dar punând mai presus adevărul și interesele țării sale - a demonstrat în mod peremptoriu actul antipatriotic, fabricat și falsificator al așa zisului sinod fondator al schismei uniate din sânul Bisericii Ortodoxe Române. Este vorba de un fals iezuit în actul cu semnături, adunate cu greu, obținute cu forța, de multe ori prin șantaj și amenințări - metode deja bine caracterizate de istorici [1] , de la protopopi mai slabi cu duhul, la intervale chiar de doi ani de la eveniment. Dan 6 martie 2007 23:55 (EET)[răspunde]

Contextul internațional și regional favorizează planurile expansive ale Vaticanului[modificare sursă]

Ardealul este dintotdeauna ortodox. În 1360 este deja atestat documentar primul ierarh român ardelean ortodox. Arhiepiscopul Ghelasie de la Râmeț (Sfântul Ghelasie de la Râmeț) este unul din cel mai prețuit sfânt român din Transilvania. Biserica mânăstirii de la Râmeț (județul Alba) consemnează într-o pisanie de la 1377 numele sfântului Ghelasie. Nicolae Iorga este de părere că se vor găsi urme mult mai vechi, chiar la Râmmeț, acolo unde sfânta tradiție recunoaște prezența neîntreruptă a românilor ortodocși ardeleni din cele mai vechi timpuri, iar cercetările arheologice vor continua.

Datorită prigoanei instituite de papi, ierarhii ortodocși au fost obligați să revină la timpurile fondatoare ale chorepiscopatului. Când încercau să se așeze într-un loc, erau martirizați. Așa de pildă, un ierarh peregrin cu numele Ioan se stabilise în Hunedoara, dar din 1456 a fost arestat și închis de un inchizitor papal.

Incă în l479 este atestat un mitropolit cu numele Ioanichie, probabil cu sediul tot in jurul Hunedoarei. Înainte de 1488, pentru vreo șapte decenii, patru mitropoliți ai Transilvaniei au stat în satul Feleac, lângă Cluj: Daniil, Marcu, Danciu (Stefan?) și Petru. Un mitropolit Ioan, originar din satul Peșteana, se pare ca și-a avut sediul în Mânastirea Prislop la 1533. Între anii 1557-1570, trei mitropoliți și-au avut reședința în mânăstirea de la Geoagiu, nu departe de fostul scaun vlădicesc de la Râmeț.

După ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului autonom al Transilvaniei - creat in 1541, când Ungaria a fost transformată în pașalâc turcesc - sediul Mitropoliei Transilvaniei s-a stabilit în acest oraș (se pare, încă din 1572). Acolo a rămas scaunul vlădicesc până la începutul secolului al XVIII-lea. Tot acolo au păstorit mitropoliții Ghenadie I (1579-1585), sprijinitor al diaconului tipograf Coresi din Brașov, Ioan de la Prislop (1585-c. 1605), în timpul căruia Mihai Viteazul a ridicat o noua catedrală și o reședință metropolitană în Alba-Iulia (1597), Teoctist (circa 1605-după 1622), Ghenadie al II-lea (1627-1640), Ilie Iorest (1640-1643, 1678), apărător al Ortodoxiei, Simion Ștefan (1643-1656), sub care s-a tipărit Noul Testament de la Alba-Iulia din 1648 - care este prima ediție în limba română a Sfintei Scripturi, Sava Brancovici (1656-1680, 1683), luptător împotriva încercărilor de calvinizare a românilor, și alții. Pentru lupta lor energică de apărare a Ortodoxiei, potrivit unei hotărari sinodale, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici au fost canonizați în anul 1955.

Dar în teritoriile intracarpatice au mai existat episcopii românești la Vad (secolele XVI-XVII), întemeiată probabil de Ștefan cel Mare pentru teritoriile stăpânite in Transilvania de domnii Moldovei, ai carei titulari erau hirotoniți in Moldova, și in Maramureș (sfârșitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVIII), făra un sediu stabil.

În Banat exista un scaun mitropolitan la Timișoara, încă de la începutul secolului al XVII-lea (devenit cu timpul episcopie), unde a păstorit Iosif cel Nou, zis de la Partoș (c. 1650-1653, 1655/56), trecut în rândul sfinților în 1956. Alte episcopii existau la Vârșeț - Caransebeș (secolele XVI-XIX) și la Ineu - Lipova (secolul XVI), mutată în 1706 la Arad, unde a rămas pâna azi. Unii episcopi romani au activat și în părțile Bihorului (secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea).

Biserica Ortodoxă Română din Transilvania a avut permanente legături cu domnitorii și ierarhii din Țara Românească și Moldova. De pildă, mitropoliții Ungrovlahiei aveau și calitatea de "exarhi ai Plaiurilor", adică de reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice din Transilvania ("Plaiuri"), locuită de români ortodocși, unde Patriarhia nu-și putea impune direct autoritatea sa. Numeroși domnitori munteni și moldoveni au ridicat biserici și mănăstiri în Transilvania: Prislop, Lancrăm, biserica Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului, Vad, Feleac, Toplița, Catedrala mitropolitană din Alba Iulia, ridicată de Mihai Viteazul, biserica din Turnu Roșu-jud. Sibiu de Matei Basarab, bisericile din Ocna Sibiului și Făgăraș sau mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, toate ctitorite de Constantin Brancoveanu. În schimb, un numar de mănastiri și biserici de mir din Țara Românească și Moldova erau ctitorii ale transilvănenilor.

Trebuie consemnat și faptul că Biserica Ortodoxă Românească din Transilvania nu era o religie de stat, oficială, ci dimpotriva, o religie "tolerata", spre deosebire de celelalte patru confesiuni care aveau statutul de "recepte". Se știe că pe la mijlocul secolului al XVI-lea sașii transilvăneni - pâna atunci catolici - au trecut la luteranism, iar o bună parte din unguri și secui - până atunci tot catolici - au trecut la calvinism și unitarianism. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea și pe tot parcursul celui de al XVII-lea, conducătorii confesiunii calvine - de regulă ajutați de principii maghiari ai Transilvaniei, din Alba Iulia - au desfășurat o puternică acțiune prozelitistă printre români, prin câțiva așa-numiți "episcopi romano-calvini" -, prin tipărituri cu caracter calvin, prin impunerea unor restricții ierarhilor, protopopilor și preoților ortodocși, toate urmărind convertirea românilor la calvinism și, în final, maghiarizarea lor. Doi dintre ierarhii ardeleni - Ilie Iorest si Sava Brancovici - au fost înlăturați din scaun și întemnițați, pentru că s-au opus acestei acțiuni prozelitiste. În pofida acestor acțiuni, prozelitismul calvin n-a dus la rezultatele dorite, pentru că marea masa a românilor au ramas statornici în credința ortodoxă, salvând astfel însăși ființa etnică românească. Dan 7 martie 2007 19:05 (EET)[răspunde]

Lupta românilor ardeleni pentru recâștigarea ortodoxiei[modificare sursă]

Adversarii unirii cu Roma erau în primul rând românii ardeleni, cărora li se răpea, pentru interese străine, biserica strămoșească în sânul căreia a fost fabricată, e drept cu mare greutate, o schismă dureroasă. Aceasta, pe lângă ruperea de tradiția strămoșească, punea probleme politice insolubile prin dezbinarea mișcării de eliberare națională. Românii ardeleni s-au văzut astfel, prin schismă, și fără biserica lor națională, și fără drepturile pe care au crezut în chip naiv că le vor fi recunoscute odată cu renunțarea la religia, credința și legea strămoșească.

Mitropolia ortodoxă din Karlowitz (aflată în teritoriul controlat de austrieci) s-au opus schismei Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal. După numeroase influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlowitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de episcopiul român de la Blaj, primind pe preoții sârbi trimiși de la Karlowitz.

Calugarul martir ortodox Visarion Sarai a fost trimis de mitropolitul ortodox de la Karlowitz să vină în Transilvania. Întâi la Lipova, apoi la Dobra, Deva, Orăștie, Săliște etc. Visarion Sarai a luptat cu cuvântul împotriva unirii cu Roma. Numeroși români au încuviințat predica sihastrului și l-au sprijinit, într-o mișcare a cărei amploare a îngrozit autoritățile. A fost arestat, împreună cu cei trei aromâni care îl însoțeau și închis în temnița de la Sibiu. De aici a fost mutat în alte închisori, la Deva, Timișoara, Osiek și Raab, pentru ca în final să fie mutat la temuta închisoare Kufstein din Tirol, unde și-a obținut cununile muceniciei.

La fel au mărturisit credința ortodoxă credinciosul țăran Oprea Miclăuș din Săliștea Sibiului, care a făcut trei călătorii la Viena cu memorii ale românilor ortodocși, și a fost închis și ucis tot la temuta închisoare Kufstein. La La fel au mărturisit preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș, care și-au sfârșit viața prin același martiriu.

Au fost martirizați pentru credința ortodoxă protopopul Ioan Piuariu din Sadu, preotul Stan din Glâmboaca, dreptcredinciosul Ioan Oancea din Făgăraș, dreptcredinciosul Tănase Todoran din Bichigiu, în părțile Năsăudului, care a fost frânt cu roata ca mai târziu Horea. Desigur și sute de alți preoți și credincioși au fost întemnițați, maltratați sau alungați din satele lor.

Pentru lupta lor dârza de apărare a Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât ca ieromonahii Visarion și Sofronie, precum și credinciosul Oprea Miclăuș să fie cinstiți în Biserica noastră ca mărturisitori ai dreptei credințe. În 1992 au fost trecuți între sfinți preoții Moise Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș. Toți cei cinci martiri ortodocși sunt prăznuiți la 21 octombrie (Sinaxar).


Tragic este ca romanii au adoptat un rit crestin in care tot era scris si vorbit in slavona. Daca de la Râm ne tragem, ar fi trebuit sa fim catolici toti, nu in sfera culturala bizantino-moscovita. In Evul Mediu, Occidentul se intindea pana acolo unde se intindea si catolicismul. Greseala tragica a romanulor este ca s-au auto-exclus din Occident, prin adoptarea ortodoxiei. --Arado 13 martie 2007 10:49 (EET)[răspunde]

Efecte imediate[modificare sursă]

Ieromonahul Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir și preotul Ioan din Aciliu, care au călătorit până la Petersburg, spre a solicita sprijinul țarinei Elisabeta Petrovna pentru românii transilvăneni prigoniți pentru credința lor, nu au primit nimic.

Stările protestante din Transilvania, s-au opus la rândul lor schismei, deoarece pricepeau că prin apropierea de Roma privilegiile de care se bucurau de la românii ortodocși, mult mai toleranți, vor fi pierdute.

Nu cunosc subiectul, dar mi se par ciudate unele afirmații nou introduse. Anyway, o să îl rog pe Mihai Andrei, care are cunoștințe în domeniu să verifice. --R O A M A T A 2007 mesaj 13 martie 2007 10:13 (EET)[răspunde]

De ce se falsifica istoria ?[modificare sursă]

De ce se prezinta in Wikipedia doar punctul de vedere al VAticanului? De ce sunt anulate modificarile care sunt documentate, si mai ales de ce nu se motiveaza aici cenzura? Pancretan 20 octombrie 2007 01:23 (EEST)[răspunde]

De ce este cenzurat pancretan?[modificare sursă]

De ce ? Propancretan 23 octombrie 2007 21:50 (EEST)[răspunde]

Primul paragraf este ilogic[modificare sursă]

Sunt doua probleme de logica in primul paragraf.

  • Actul unirii cu Roma a fost un act de discontinuitate in viata bisericii romanesti din Ardeal. Asadar nu este potrivita afirmatia "majoritatea credincioșilor 'a rămas' fidelă episcopilor uniți". Mai potrivit ar fi "majoritatea credinciosilor 'i-a urmat' pe episcopii uniti", daca e adevarat lucrul asta.
  • Strict din datele prezentate nu rezulta ca majoritatea romanilor din Ardeal ar fi devenit greco-catolici (uniti). Mai intai, recensamantul este datat 230 de ani mai tarziu de momentul unirii. Apoi, cifrele arata exact contrariul afirmatiei: in 1930, majoritatea romanilor din teritoriile intra-carpatice erau ortodocsi, nu greco-catolici. Dintre regiunile istorice Transilvania, Banat, Maramures si Crisana (Partium), doar Transilvania propriu-zisa avea la 1930 o majoritate relativa de greco-catolici, dar in procentaj nedecisiv: 31,1% din populatie fata de 27,8% ortodocsi. In Banat in schimb, erau de 15 ori mai putini uniti ca ortodocsi iar in Maramures-Crisana 25,2% (comparativ cu 36,8% ortodocși).

Paragraful este tendentios si nu ajuta nici o cauza. Xerxes 13 mai 2008 14:48 (EEST)[răspunde]

Cu observatia ca prin Ardeal se intelege Transilvania propriu-zisa, cred ca remarcile sunt valide in principiu (ma rog, nu as merge pana la afirma ca paragraful e tendentios). Daca avem statistici de populatie la momentul unirii sau imediat dupa acestea trebuie citate, recensamantul de la 1930 atesta o situatie ulterioara. Si intr-adevar (ma simt ciudat sa fiu de acord cu Xerxes) obiectiv vorbind enoriasii au urmat episcopii in unirea cu Roma. Subiectiv, desigur, ei nu au resimtit practic nici o schimbare, ritul fiind pastrat iar subtilitatile teologice depasind de obieci sfera lor de preocupare. Plinul cel tanar 13 mai 2008 15:32 (EEST)[răspunde]

Da, nu putem sti ce era in sufletul credinciosilor. Mai util ar fi un recensamant mai apropiat ca data de eveniment. Pana atunci n-ar strica o abordare mai putin polemica in acest paragraf. Xerxes 14 mai 2008 11:38 (EEST)[răspunde]

Necesită citare[modificare sursă]

La tot ce vă certați voi aici, trebuiesc puse referințe. De ce nu vă bateți în referințe și vă bateți în cercetare originală. Punând referințe bibliografice și nu surse de internet pe care le poate măslui oricine, puneți o ordine în discuții și le faceți să zicem mai academice și mai ales verificabile. E adevărat că și autorii sunt partizani, dar ca autori ei aduc și referințe la afirmații. Numai bine.--Asybaris aport 23 iulie 2008 23:48 (EEST)[răspunde]

De acord. --Mihai Andrei 23 iulie 2008 23:50 (EEST)[răspunde]
În cea mai mare parte a ei, informația din acest articol nu este în acord cu sursele bibliografice menționate în bibliografie. Textul este evident părtinitor (anti-greco-catolic & de un naționalism mirosind puternic a ignoranță, care adesea preia teze introduse în istoriografia româneasca în timpul regimului naționalist-comunist), făcându-se afirmații ale căror surse, adesea de arhivă, fie nu sunt citate, fie sunt fictive.--Burghiu (discuție) 24 ianuarie 2010 19:52 (EET)[răspunde]

Note și referințe[modificare sursă]

  1. ^ Nicolae Densușianu — „Revoluțiunea lui Horea în Transilvania”, Editura, Orașul, Anul, Volumul (dacă sunt mai multe), p. x sau pp. x-y sau p. x și urm.

Tănase Todoran tras pe roată la vârsta de 104 ani - erou al națiunii române[modificare sursă]

In materialul prezentat alăturat, Tănase Todoran este prezentat ca un simplu răzvrătit. In concepția cotropitorului, asupriții sunt intotdeauna răzvrătiți când își cer drepturile. "Felicitări" autorului materialului pentru documentare și pentru modul în care își susține cauza. --Utilizator:rotanu (Discuție utilizator:rotanu) 8 noiembrie 2016 23:40 (EET)[răspunde]

Articol părtinitor[modificare sursă]

Conform politicii Wikipedia, toate articolele ar trebui scrise într-un limbaj neutru, aratându-se respect față de toate părțile implicate, și fiind precizate doar informații ce se pot dovedi, nu și supozițiile unor terți. Acest articol pare a fi scris de membri fanatici ai Bisericii Greco-Catolice, încercând să arate că Biserica Greco-Catolică ar fi urmașa legitimă a Bisericii Ortodoxe din Ardeal. Biserica Ortodoxă a continuat și după actul de unire semnat de Atanasie Anghel, dovezi fiind acțiunile mai multor oameni, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea, Moise Măcinic etc. Ortodocșii din Ardeal s-au aflat sub păstorirea episcopilor și mitropoliților sârbi, iar chiar dacă acțiunile acestora au fost uneori discutabile vis-a-vis de românii din Ardeal, nu contestă faptul că Biserica Ortodoxă a existat în Ardeal, și după actul de unire semnat de menționatul Atanasie Anghel. Sugerez rescrierea articolului într-o manieră neutră și prezentarea faptelor așa cum au fost în realitate din câte se știe și se poate dovedi, fără adaosuri, atât din partea ortodocșilor, cât și din cea a greco-catolicilor. Teutorigos (discuție) 30 octombrie 2020 11:49 (EET)[răspunde]