Paranteză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Paranteze)
Salt la: Navigare, căutare
( )
[ ]
{}
( ) [ ] {}
Paranteză
Punctuație
apostrof   '
paranteze [ ]  ( )  { }  ⟨ ⟩
două puncte :
virgulă ,  ،  
linie de pauză, linie de dialog   –  —  ―
puncte de suspensie   ...  . . .
semnul exclamării  !
semnul întrebării  ?
full stop, period .
cratimă
hyphen-minus -
ghilimele ‘ ’  “ ”  ' '  " "
punct și virgulă ;
slash, bară, solidus /  
Separatori de cuvinte
interpunct ·
spațiu     
Tipografie generală
ampersand &
asterisc *
a rond @
backslash \
bullet / punct de listă
caret ^
dagger † ‡
grad °
semnul idem
semnul exclamării inversat ¡
semnul întrebării inversat ¿
semnul număr, diez, hash #
semnul numero
obelus ÷
indicator de ordinal º ª
procent și promilă  % ‰
plus și minus + −
punct de bază
semnul paragraf
prim     
semnul secțiune §
tildă ~
underscore, understrike _
bară verticală |    ¦
Proprietate intelectuală
copyright ©
copyright fonografic
registered trademark / marcă înregistrată ®
service mark
trademark
Monedă
simbolul generic de monedă ¤

฿¢$ƒ£ ¥

Tipografie necomună
asterism
hedera
index, fist
interrobang
lozenge
reference mark
tie
Conexe

O paranteză (sau cel mai des referite în perechi ca paranteze) este un semn de punctuație, de obicei folosit în perechi potrivite în cadrul textului, pentru a separa, evidenția sau explica un anumit text. Parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] în limba româna arată un adaos în interiorul unei propoziții sau al unei fraze.

Utilizarea parantezelor în limba română[modificare | modificare sursă]

Parantezele rotunde[modificare | modificare sursă]

Parantezele rotunde în limba româna cuprind o explicație, o precizare sau un amănunt, care îmbogățesc înțelesul propoziției sau la frazei de care sunt legate. În acest sens, parantezele au aceeasi funcțiune ca linia de pauză sau virgulă, când acestea cuprind comunicării care explică sau întregesc propoziția sau fraza în interiorul căreia se află: „Ca apărători ai originalității limbii și literaturii, tot la popor [(] la limba, spiritul și viața lui [)] și la istorie [(] la viața tecută și la limba cronicarilor [)] trebuiau să se adreseze”.

Parantezele închid fie un cuvânt sau grup de cuvinte în limba româna, fie o propoziție sau o frază. Deși uneori, explicația din paranteză este subtitlul sau titlul unei lucrări. Se pun între paranteze rotunde cuvintele sau propozițiile care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele spuse înainte: „Și-n adevăr, Neculai Isac, căpitan de mazâli de la Bălăbănești [(] ce nume! ce titlu! ce gintă![)], face parte din spița acelor care în vremuri legendare ce băteau cu taurii șu cu leții”.

În limba româna grupul de cuvinte sau propozițiile închise între paranteze constituie o propoziție (respectiv frază) de sine stătătoare din punct de vedere gramatical sau fac parte din aceeași propoziție sau frază ca și grupul sintactical cărui înțeles îl explică. Cuprinsul parantezei e despărțit prin punct (semnul întrebării, semnul exclamării) atât de grupul sintactic anterior, cât și de cel care urmează. Punctul (semnul întrebării, al exclamării) al doilea se pune înaintea ultimei paranteze.[1]

Parantezele drepte[modificare | modificare sursă]

Parantezele drepte se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută la separarea spuselor noastre de ale altuia, sau de câte ori este nevoie să intervenim cu o lămurire: „[Oltul] va continua să crească și printre brazi, fără ca în acest timp totuși vreun afluent să i se ivească pe maluri”. (Geo Bogza)[2]

Parantezele drepte sunt de asemenea folosite pentru a marca datele bibliografice culese de catalogator din alte părți ale publicației decât pagina de titlu ori stabilite de catalogator cu ajutorul unor izvoare de informare exterioare publicației.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Paranteză