Constantin Z. Vasiliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Z. Vasiliu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata

Constantin Z. („Piki”) Vasiliu (n. 16 mai 1882 Focșani - d. 1 iunie 1946) a fost un general român, comandant al Jandarmeriei Române (1940 - 23 August 1944) și Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 - 23 august 1944).

Pentru crime de război și alte capete de acuzare Constantin Vasiliu a fost judecat, degradat și condamnat de către Tribunalul Poporului de 4 ori la moarte și de 4 ori la 20 ani detenție riguroasă. A fost executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava la 1 iunie 1946.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin („Piki”) Z. Vasiliu s-a născut la Focșani la 16 mai 1882 ca fiu al generalului Zamfir Vasiliu, erou al Războiului de Independență.

Între 1901-1903 a urmat Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București, apoi, Școala Specială de Cavalerie din Tîrgoviște (1904-1906), unde se împrietenește cu Ion Antonescu.

În perioada septembrie 1938 - septembrie 1940, Vasiliu a fost primar al orașului Craiova. În 1939 Vasiliu a intrat în posesia a 30% din acțiunile complexului „Industria Textilă Lugoj”.

Participarea la Al II-lea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Inspectoratului Jandarmeriei: „Situația-Numerică privitoare la evacuarea țiganilor nomazi și nenomazi în Transnistria” (între 1 iunie și 15 august 1942).

Ca executant al politicii Guvernului Antonescu de purificare etnică a fost implicat direct în deportarea și masacrarea evreilor și rromilor. La ordinul lui Ion Antonescu, care a întrevăzut prăbușirea indubitabilă a Germaniei naziste, la 14 octombrie 1942 Vasiliu a dat ordin tuturor inspectoratelor și legiunilor de jandarmi de încetare a evacuărilor către Transnistria și chiar a ordonat jandarmilor (la 31 decembrie) să asigure în secret tranzitul țării spre Palestina a unui tren special cu 500 de copii evrei refugiați din Budapesta.

În 1945 Vasiliu a făcut parte din grupa de foști lideri ai guvernului Antonescu care au fost arestați de Armata Roșie și duși la Moscova pentru a fi anchetați.

Aflat în detenție în URSS, Vasiliu a descoperit tentativa de sinucidere a mareșalului Antonescu și l-a salvat de la moarte.

Procesul și execuția[modificare | modificare sursă]

Retrimis în România, Vasiliu a fost dat în judecata Tribunalului Poporului din București pentru crime de război și alte capete de acuzare. În apărarea sa, Vasiliu a declarat printre altele că a avut prieteni evrei și că le-a luat, adesea, apărarea.

De asemenea:

La 18 septembrie 1942, generalul Vasiliu cerea Președinției Consiliului de Miniștri „să facă distincție între familiile de țigani-nomazi care luptă pe front și marea masă a celorlalți”, propunând să li se ofere în Transnistria pământ, casă, posibilități de trai și de muncă. Prin Ordinul Circular secret nr. 42383 din 25 septembrie 1942, Vasiliu a indicat ce categorii de țigani se vor evacua în Transnistria: „recidiviști, infractori pentru crime, pungași, borfași, hoți, nomazi și asta doar dacă sunt nemobilizabili”. În Consiliul de Miniștri din 16 noiembrie 1943, mareșalul Antonescu, referindu-se la hoți, îi reproșa generalului Vasiliu că îi ocrotește pe țigani. Pe 31 ianuarie 1944, Serviciul Special de Informații român, semnalează guvernului indignarea oficialităților germane în urma unui raport al SS-ului către von Killinger, intitulat „Dovezi inedite asupra protecției și ajutorului de care dl.gen. Picki Vasiliu o dă jidovilor”.

Colonelul E. Ionescu, unul dintre colaboratorii la Actul de la 23 august a afirmat despre generalul Vasiliu că este „cel mai periculos inamic"[necesită citare].

În timpul procesului, generalul Vasiliu a beneficiat de mărturia fovorabilă a lui W.Filderman[necesită citare].

Generalul Vasiliu a fost condamnat de 4 ori la moarte pentru crime de război și alte capete de acuzare de către Tribunalul Poporului și de 4 ori la 20 ani detenție riguroasă. A fost executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava la 1 iunie 1946 ora 18,15.

Referințe[modificare | modificare sursă]


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]