Constantin Năsturel-Herescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Năsturel-Herescu
Date personale
Născut1798 Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata

Constantin Năsturel-Herescu (n. 1798 – d. 30 decembrie 1879, București[1]) a fost un general român și filantrop, cunoscut pentru donația pe care a făcut-o Societății Academice Române și care a permis constituirea Fondului „Năsturel-Herescu”. O parte din acest fond a fost folosit de Academia Română pentru crearea Premiilor Năsturel-Herescu. În semn de apreciere, Constantin Năsturel-Herescu a fost ales membru donator al Societății Academice Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin Năsturel-Herescu a fost unul din descendenții familiei boierești Nasturel a căror moșie se afla la Herăști. Printre strămoșii acestuia au fost:[1]

  • Radu Năsturel, mare cancelar, care a avut trei descendenți:
  • Toma Năsturel (1628-1693):
  • Șerban Năsturel (1659-1731):
  • Constantin Năsturel (1682-1752), mare ban și mare paharnic:
  • Radu Năsturel-Herescu (1750-1804), paharnic, al cărui fiu a fost:
  • Constantin Năsturel-Herescu

Constantin Năsturel-Herescu a fost căsătorit cu Elena Băleanu, sora lui Emanoil (Manolache) Băleanu.[2] Între anii 1823-1827 a fost ofițer într-un regiment de lăncieri ai armatei ruse. Reîntors în Țara Românească devine aghiotantul lui Alexandru D. Ghica și, mai târziu, vistiernic în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1843-1848) și mare ban și spătar în vremea lui Barbu Știrbei.

Fiind ultimul descendent al acestei familii boieresti, fara urmași directi, 30 august/11 septembrie 1873 generalul Năsturel-Herescu a donat Societății Academice Române jumătate din veniturile a două dintre moșiile sale pentru constituirea Fondului „Năsturel-Herescu”, o parte din acest fond fiind folosit pentru crearea Premiilor Năsturel-Herescu.[3][4]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Pagina ROMANIAN NOBLE FAMILIES (OCTAV-GEORGE LECCA) Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl Muzeului Țăranului Român
  2. ^ Pagina Romanian Aristocratic Families
  3. ^ George Radu, Istorie Literară: Un boier luminat Arhivat în , la Wayback Machine., România Literară, nr. 33, 2004
  4. ^ Dorina N. Rusu, Istoria Academiei Române în date: (1866-1996), Editura Academiei Române, 1997, ISBN 9789732705919, 631 pagini

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Casa de piatră din Herăști