Sari la conținut

Comuna Grivița, Vaslui

46°9′N 27°39′E / 46.150°N 27.650°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Grivița
  comună  
Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Grivița se află în România
Grivița
Grivița
Grivița (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°9′N 27°39′E ({{PAGENAME}}) / 46.150°N 27.650°E46.150; 27.650

Țară România
Județ Județul Vaslui

SIRUTA164133
Atestare1504

ReședințăGrivița
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Grivița[*]Alina-Iuliana Munteanu[*][1][2] (PSD, )

Suprafață
 - Total60 km²
Altitudine167 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total3.288 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal737280
Prefix telefonic+40 (0) 235
Indicativ autoVS

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Grivița este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Grivița (reședința), Odaia Bursucani și Trestiana.[3] Se află la sud-est de municipiul Bârlad, pe DN24D care face legătura dintre orașele Bârlad și Galați. Prima atestare a satului datează din anul 1504. Având o suprafață totală de 6353 ha din care 276 ha intravilan și 6077 ha extravilan. Are in componența sa 1804 gospodării iar locuințe 1750.

Comuna se află situată în subunitatea geografică Colinele Tutovei, parte a Podișului Central Moldovenesc. Se învecinează la nord cu orașul Bârlad, la est cu comunele Zorleni Fruntișeni și Vinderei, la sud cu comunele Bălăbănești și Bălășești (județul Galați) iar la vest comunele Tutova și Ciocani. Comuna este situată pe DN24D care face legătura dintre Bârlad și Galați.

Economia comunei

[modificare | modificare sursă]

Economia comunei se bazează în general pe agricultură și creșterea animalelor dar are și unele activități industriale.

Clima comunei

[modificare | modificare sursă]

Clima comunei este temperat continentală marcată de o amplitudine termică foarte mare a valorilor extreme. Sunt caracteristice masele de aer rece ale anticiclonului siberian, iar vara aerul uscat continental sau tropical. În perioada caldă a anului, seceta este un fenomen accentuat și frecvent; iarna sunt specifice inversiunile termice. Precipitațiile sunt de circa 400-500 mm anual, iar vânturile predominante bat cu o frecvență mai mare dinspre N (19‰), NV (17‰), S și SE (13,5‰), cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 și 6,5 metri pe secundă.

Rețeaua hidrografică

[modificare | modificare sursă]

Rețeaua hidrografică este compusă din pârâul Jăravăț, fiind unul dintre rarele ape curgătoare ce curg înspre N.

Resursele comunei

[modificare | modificare sursă]

Fondul funciar

[modificare | modificare sursă]

Reprezintă principala resursă regenerabilă.

Sunt favorabile agriculturii și creșterii animalelor.

Reprezintă în primul rând o valoare ecologică, iar în al doilea rând constitue o valoare economică prin masa lemnosă ce poate fi exploatată. Pădurea are un rol însemnat în menținerea și reglarea echilibrului ecologic pe suprafețe mari dar din păcate este foarte mică.





Componența etnică a comunei Grivița

     Români (93,4%)

     Alte etnii (0,27%)

     Necunoscută (6,33%)




Componența confesională a comunei Grivița

     Ortodocși (92,76%)

     Alte religii (0,76%)

     Necunoscută (6,48%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Grivița se ridică la 3.288 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.293 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,4%), iar pentru 6,33% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,76%), iar pentru 6,48% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționa comuna Odaia-Bursucani (în plasa Târgul al județului Tutova). Comuna era alcătuită din satele Grivița și Odaia-Bursucani și avea o populație de 1130 de locuitori. În comună funcționa o școală primară de băieți și o biserică.[7]

Până în 1908, satul Grivița se desprinsese de comuna Odaia-Bursucani și alcătuia, împreună cu satul Palermo, comuna Grivița. Anuarul Socec din 1925 consemnează această comună ca fiind reședința plășii Adam din același județ, cu o populație de 1226 de locuitori.[8] Tot atunci, comuna Odaia-Bursucani avea o populație de 1118 de locuitori (doar în satul de reședință cu același nume).[9]

În 1931, comuna Odaia-Bursucani a fost desființată și inclusă temporar în fosta comună Docani.[10] Comuna Grivița era împărțită în satele Grivița și Stroe Beloiescu.[11]

În anul 1950, comuna a fost transferată raionului Bârlad a regiunii Bârlad, iar șase ani mai târziu după desființarea regiunii a fost inclusă în regiunea Iași. În anul 1964, satul Stroe Beloiescu a primit numele de Trestiana.[12]

În anul 1968, comuna a fost transferată la județul Vaslui, reprimind între timp și satul Odaia-Bursucani de la comuna Docani, desființată. Tot atunci, comunei i-au fost alipite și satele comunei Fruntișeni, desființată.[13][14] Comuna Fruntișeni se reînființează în anul 2004, iar de atunci, comuna a căpătat forma actuală.[15]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Grivița este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Alina-Iuliana Munteanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[16]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Partidul Național Liberal2          
Alianța pentru Unirea Românilor1          

Infrastructură

[modificare | modificare sursă]

Infrastructura de transport

[modificare | modificare sursă]
  • Rețeaua de drumuri
    • un traseu de drum național DN 24D ce străbate Grivița pe toată lungimea ei.

Infrastuctura tehnico-edilitară

[modificare | modificare sursă]

Alimentarea cu apă

  • puțuri subterane private și publice.

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]
  • Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza 1903 dezvelit 1904
  • Școala Stroe S. Belloescu
    • Construită de către acesta în 1892, era o școală încăpătoare, pe frontispiciul căreia au fost săpate cuvintele: Ridicat-am această școală pentru luminarea țăranului român. Stroe S. Belloescu. Datorită neîngrijirii, clădirea școlii s-a degradat devenind o ruină.
  • Monumentul funerar al profesorului Stroe S. Belloescu (1912)

Educație și cultură

[modificare | modificare sursă]
  • Școala cu clasele I-VIII Grivița fondată în anul 1892 de către profesorul Stroe S. Belloescu, școala având un număr de peste 290 elevi.
  • Grădinița cu program normal aflată în centrul satului, vizavi de primărie.
  • Biblioteca comunală situată în cadrul Căminului Cultural

În fiecare an pe data de 26 octombrie se serbează hramul satului (ziua satului) mai exact în ziua de Sfântul Dumitru.

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. „Rezultatele alegerilor locale din 2012” (PDF). Biroul Electoral Central. Arhivat din original (PDF) la .
  2. „Rezultatele alegerilor locale din 2016”. Biroul Electoral Central.
  3. „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
  4. „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
  5. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  6. „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
  7. Lahovari, George Ioan (). „Odaia-Bursucanul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 545.
  8. Melbert, N., ed. (). „Comuna Grivița”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 750.
  9. Melbert, N., ed. (). „Comuna Odaia-Bursucani”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 752.
  10. Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 449. .
  11. Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161). .
  12. „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  13. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
  14. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
  15. „Legea nr.17/2004 pentru înființarea comunei Fruntișeni prin reorganizarea comunei Grivița, județul Vaslui”. Accesat în .
  16. „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .