Comuna Pogana, Vaslui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pogana
—  Comună  —
Pogana se află în România
Pogana
Pogana
Pogana (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°19′0″N 27°34′30″E / 46.31667°N 27.57500°E / 46.31667; 27.5750046°19′0″N 27°34′30″E / 46.31667°N 27.57500°E / 46.31667; 27.57500

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema Vaslui.svg Vaslui

SIRUTA 165416

Reședință Pogana
Componență

Guvernare
 - Primar Maricel Gâfu[*][3][4] (PSD, )

Suprafață
 - Total 56 km²
Altitudine 110 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2992 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 3.384 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 737410

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Pogana este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Bogești, Cârjoani, Măscurei, Pogana (reședința) și Tomești.

Situată la aproximativ 15 kilometri de Bârlad, pe raza comunei se află barajul Cuibul Vulturilor, una din cele două mari surse de apă potabilă pentru Bârlad.

Comuna are în componență cinci sate: Pogana, Tomești, Bogești, Măscurei și Cirjoani. Două dintre acestea, Bogești și Tomești, sunt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433.

Cu o populație de 3.395 de locuitori și 5.100 de hectare de teren agricol, mare parte din terenuri sunt lucrate și nu prea vezi tarlale lăsate pirloaga.[necesită citare]

Pogana - un „centru boieresc“[modificare | modificare sursă]

Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pământurilor mânoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar și memoria localnicilor mai în vârstă, amintesc de familii de boieri care au deținut moșii imense. Trei dintre familiile cele mai semnificative de boieri sunt Sturdza, Docan si Ivanciu. Numai acestia au detinut adevarate latifundii, de ordinul a mii de hectare de teren arabil, vita-de-vie si paduri. Chiar linga biserica din Pogana se afla mormintul si un mic monument funerar al uneia dintre descendentele familiei Sturdza, Smaranda Sturdza. Potrivit spuselor localnicilor, statuia o reprezinta pe Smaranda Sturdza fara bratul drept, intrucit femeia chiar si-a pierdut mina la un moment dat (din motive nemaistiute).

Unul dintre cei mai celebri boieri a fost Nicolae Docan, cel care la 25 iulie 1934 si-a donat intreaga avere Academiei Romane. Inventarul bunurilor donate, care se pastreaza si acum in arhivele Primariei Pogana, arata cu exactitate ce avere imensa a lasat Docan, Academiei Romane. Iar lista arata clar ca boierul nu a uitat sa treaca in actul de donatie nimic din ce a detinut, incepind de la paminturi, case, conace si pina animalele pe care le avea. Pina si roadele pamintului pe care le avea in hambare, precum si o casuta pentru pindar (paznic), un saivan, grajduri pentru cai, un beci de piatra si closete.

„Au fost oameni foarte bogati, care au stapinit mosii intinse prin partile locului. Iar mosiile se intindeau si pe raza actualelor comune invecinate. In momentul de fata mai traiesc si descendenti ai unora dintre aceste familii de boieri. Dupa decembrie ‘89 am fost nevoiti sa le retrocedam o parte din averile inaintasilor lor. A fost vorba de citeva sute de hectare de teren arabil, vie si padure. Multi dintre urmasii acestor boieri nu locuiesc in comuna, sint imprastiati pe la Bucuresti, Brasov si alte colturi ale tarii. Foarte putini dintre ei au pastrat paminturile, caci majoritatea le-au vindut unor firme din judet care sint axate pe agricultura“, ne-a declarat primarul de Pogana.

Trei biserici din lemn, monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Pogănașii se mai mindresc cu un lucru: au pe raza comunei lor nu mai putin de trei biserici vechi, toate din lemn si trecute pe lista monumentelor istorice. Lacasele de cult sint in satele Cirjauani, Pogana si Bogesti. Le-am consemnat in ordine cronologica, intrucit prima a fost construita in 1778, a doua in 1779 si cea din Bogesti in 1787. Si inca un amanunt interesant: toate cele trei biserici sint opera unui singur mester: Nicolae Calf. In ciuda vechimii apreciabile, bisericile inca se mai tin pe picioare, iar oamenii vin cu drag sa se reculeaga si sa-si gaseasca linistea sufleteasca. Tehnica speciala si mestesugul cu care au fost cladite integral din lemn au facut ca lacasurile de cult sa dainuie si in ziua de astazi. Insa, trecerea timpului a inceput sa-si puna amprenta si, pentru a evita naruirea lor, s-a luat masura construirii unor briuri de ciment.

Legat de biserica din Pogana circula un soi de legenda. La citiva ani dupa ce a fost ridicata, oamenii au hotarit ca ar trebui un clopot mai bun pentru ca cel original nu suna asa cum trebuie. Asa incit, localnicii au pus mina de la mina si au dat comanda pentru un nou clopot la un atelier din Bucuresti. Numai ca a aparut o problema neasteptata: mesterii din Capitala le-au spus oamenilor ca nu au cu ce sa le trimita clopotul la Pogana. Fara sa stea prea mult pe ginduri, taranii au hotarit ca vor aduce ei clopotul in sat. Asa se face ca acesta a fost adus intr-un car tras de boi, dar nimeni nu mai stie cit a durat drumul pina in sat.

Cele trei biserici-monument au cintarit greu, de curind, cind a fost nevoie ca Pogana sa acceseze trei proiecte importante pentru infrastructura zonei.

„Este vorba despre doua proiecte SAPARD, care vizeaza construirea a trei poduri in satele Pogana, Bogesti si Mascurei si o aductiune de apa in centrul de comuna. In momentul in care ni s-au analizat dosarele, faptul ca avem in zona trei biserici incluse pe lista momunentelor istorice a cintarit foarte mult in realizarea punctajului final. Putem spune cu toata taria ca acest lucru ne-a ajutat foarte mult in aprobarea acestor proiecte importante pentru viata comunei“, ne-a marturisit primarul Neagu.

Cirjaoani - catunul batrinilor[modificare | modificare sursă]

Cirjaoani, unul dintre satele componente ale comunei, este de fapt un catun cu doar 187 de suflete. Satucul este asezat la poalele unor dealuri abrupte, care il inconjoara partial, insa casele se intind si pe costise. Cind am ajuns in sat, la orele amiezii, prima impresie a fost ca e prea multa liniste. Parca nu era forfota din alte sate. Ulterior aveam sa aflam de ce. Marea majoritate a localnicilor sint oameni batrini, trecuti de 60 de ani. Mergind pe ulitele satului, am putut vedea ca, totusi, prin curti, batrinii trebaluiau. Fiecare incerca, chiar asa, vlaguit de virsta inaintata, sa-si pregateasca curtile si gradinile pentru primavara. Marea lor jale este insa ca nu-i mai ajuta puterile sa-si ingrijeasca paminturile. Si nici nu mai are cine sa-i ajute, caci fiii si nepotii au plecat pe alte meleaguri in speranta unui trai mai bun. Aceasta stare de lucruri este dovedita si de faptul ca, actualmente, in sat sint doar sase copii de virsta scolara, la clasele I-VIII. Din aceste motive catunul nici nu are scoala, copiii facind zilnic naveta la o scoala dintr-un sat alaturat, Mascurei. Si totusi, unii dintre ei inca isi mai pastreaza vitalitatea. „Dom’ primar, cind dati banii pentru caldura (ajutoarele pentru caldura, n.r.)?“, il interpeleaza brusc o batrinica pe edilul-sef al comunei. Imediat isi iteste capul dintr-o gradina o alta femeie in virsta care avea pe suflet aceeasi problema. Cind afla ca reprezentantul primariei e in satul alaturat (Mascurei), parca le-a revenit dintr-odata vitalitate: „Apoi, ce, eu n-oi putea sa ma repad o fuga pina acolo!?“. Si fara sa mai stea pe ginduri, batrinicile si pornesc deindata la drum. Numai conteaza ca-s citiva kilometri buni pina la Mascurei si ca au ajuns la o virsta inaintata. Le-au trecut si bolile si metehnele batrinetii cind a venit vorba de bani. Si cum sa nu fie asa daca cei mai multi dintre cei 187 de batrini nu au nici macar o bucatica de pensie. Orice suma, cit de mica, e esentiala pentru traiul lor.

„Dom’le, pamintul daca-l lasi, moare ca si omul!“ Chiar la marginea satului am dat peste Ioan Toporas, un batrinel in virsta de 64 de ani care nu lasa sa se intrevada ca anii l-au inmuiat. A lucrat mai bine de 30 de ani ca mecanizator la fostul CAP din comuna. Toata viata si-a trait-o dupa preceptul ca munca il face pe om sa fie mai bun. Si recunoaste ca nu a conceput niciodata sa se mute la oras. Nu a vrut el sa se mute intre „betoane“, cum le spune blocurilor, cind era mai tinar, daramite acum? Dupa ce a iesit la pensie, din agoniseala de pina atunci si-a cumparat un tractor pe care l-a utilat cu tot ce-i trebuie, incepind de la discuitor si pina la plug si semanatoare. Iar acum, pe linga faptul ca isi munceste propriul pamint, se mai ingrijeste si de al altor consateni. Insa, a recunoscut si el ca nu e o afacere prea buna pentru ca oamenii sint batrini si nu au bani.

„Tot satul e imbatrinit si nu au bietii oameni pensii. Iar cei care le au sint prea mici ca sa-si mai permita sa dea bani pentru munca cimpului. Pai e doua milioane de lei vechi de arat un hectar. De unde sa scoata bietii oameni atitia bani? Pai am intrat in UE si se zice ca nu mai tre’ sa aram cu calul, ci cu masina. Dar la noi tot cu calul se ara, ca altfel n-ai cum“, ne-a spus cu o urma de obida in glas nea Toporas.

Si totusi, el a incercat sa-si croiasca drum in viata asa cum a putut mai bine. Acum spune ca e multumit de ce a realizat. Are cinci copii, trei fete si doi baieti, de care e tare mindru. Numai un baiat si o fata nu-s casatoriti, dar restul sint deja la casa lor. Insa, un baiat munceste in Italia, iar una dintre fete este angajata la un supermarket din Dubai. A si fost la ea acu’ doi ani, prin luna februarie. Dar in loc sa stea 18 zile, dupa numai noua zile a si plecat spre casa pentru ca atunci auzise el ca in Romania era iarna grea. Si a venit repede acasa de teama sa nu se intimple ceva rau.

„Viata la tara nu e chiar asa de grea cum ar crede unii, mai ales cei de la oras. Acu, ce-i drept, nici eu n-as putea sa stau la oras, asa cum nici mata n-ai putea sa te muti la tara. Dar aici, daca muncesti, ai tot ce-ti trebuie. Nu m-am facut nici doctor, nici profesor, dar am invatat o meserie. Asta am stiut sa fac, asta am facut cit am putut eu de bine. Si apoi, eu nu am stiut sa insel oamenii sau sa fur. N-am pus mina pe un pai de la altu’, ca-i mare pacat si nu asa face un om. Mie mi-a furat cineva de aici, din sat, un porc. L-am descoperit cu politia citeva zile mai tirziu, dar pina la urma n-am putut sa-l las sa intre la puscarie. N-am vrut sa-mi fac pacate cu el ca traim aici cu totii, asa ca n-a mai facut puscarie si a scapat doar cu o amenda. Ma uit acuma si vad in jurul meu tineri care traiesc degeaba. Nu vor sa munceasca, nu vor sa faca ceva bun in viata. Isi irosesc tineretea, iar abia la batrinete si-or da seama ce au facut“, ne-a mai spus nea Toporas.

Omul mai are o mare durere. Ii plinge inima cind vede ca tot mai putin pamint din satul lui e ingrijit si cultivat. Stie ca „vina“ o poarta imbatrinirea populatiei catunului si ca tineri aproape ca nu mai sint deloc. Asa ca putini sint cei care isi mai ingrijesc pamintul si, dupa cum a estimat el, nu gasesti mai mult de 10 hectare cultivate.

„Tot ce vreau este sa apuc ziua cind toate paminturile astea or sa fie muncite din nou. Iar asta s-ar putea face dind pamintul in arenda la un privatizat sau la o firma care se ocupa cu asa ceva. Ma doare inima cind vad pamintul pirloaga. Eu am muncit atitia ani cu tractorul si am ingrijit paminturi multe. Oamenii n-au nici o vina, ca-s batrini si nu mai au nici putere nici ajutor de la altii. Dar trebuie facut ceva ca-i mare pacat. Dom’le, pamintul daca-l lasi, moare ca si omul! Nu-l intretii, nu-i dai suflet, te alegi doar cu colbul neroditor“.

„Munca il salta pe om!“[modificare | modificare sursă]

Aceeasi dragoste pentru pamint si pentru munca am gasit-o si la Iacob Cucu, din Pogana. Acum in virsta de 57 de ani, omul a muncit timp de 30 de ani in domeniul zootehnic. Declinul CAP-urilor, dupa ‘89, l-a lasat brusc fara slujba. Dar nu si-a pierdut speranta si apoi a inceput sa munceasca pe la diferiti privatizati, oameni care au dorit sa investeasca in agricultura. Si ne-a marturisit ca nici nu concepe viata fara munca: „Munca il salta pe om! Munca iti da si viata, si hrana, iti da de toate. Daca nu muncesti, e jale. Nu vezi ca muncesti si parca tot nu ai ce-ti trebuie. La inceput, cind pornesti la drum in viata, parca e greu. Dar dupa aia, daca te tii de treaba, te obisnuiesti. E mai greu acum cu vremurile astea. Si mai ales e greu pentru bietii tarani. Toate-s scumpe, iar bani nu sint. Inainte, statul iti dadea si de munca, iti dadea si o bucatica de casa. Acu, nu prea ai unde sa te duci. N-as vrea sa ma pling, ca eu, de bine de rau, mi-am incropit o bruma de avere. Si sa stiti ca nu ma dau in laturi de la munca. Acu’ daca vine unul si ma ia la munca, ma duc. Nu prea ma mai tin pe mine puterile ca atunci cind eram tinar. Dar eu vreau sa muncesc si am sa muncesc atit cit am sa pot“.

Barajul de la Pogana - apa de zi cu zi a birladenilor[modificare | modificare sursă]

Pe raza acestei comune se afla barajul Cuibul Vulturilor. Acesta este una din cele doua principale surse de apa potabila pentru Birlad. Cu o lungime de sapte kilometri si o suprafata de 364 de hectare, barajul de la Pogana este totodata si loc de agrement. Atit localnicii, cit si cei din comunele invecinate, dar mai ales birladenii, îl folosesc pentru pescuit sau picnic.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Pogana

     Români (94,98%)

     Necunoscută (4,94%)

     Altă etnie (0,06%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Pogana

     Ortodocși (92,47%)

     Adventiști de ziua a șaptea (1,67%)

     Necunoscută (5,21%)

     Altă religie (0,63%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pogana se ridică la 2.992 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.384 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,99%). Pentru 4,95% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,48%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,67%). Pentru 5,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Pogana este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Maricel Gâfu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 7              
Partidul Mișcarea Populară 3              
Partidul Național Liberal 2              
Partidul România Unită 1              

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]