Comuna Axintele, Ialomița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Axintele
—  Comună  —
Axintele se află în România
Axintele
Axintele
Axintele (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°35′3″N 26°45′47″E / 44.58417°N 26.76306°E / 44.58417; 26.7630644°35′3″N 26°45′47″E / 44.58417°N 26.76306°E / 44.58417; 26.76306

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețFlag of Ialomita county, Romania.png Ialomița

SIRUTA100923

ReședințăAxintele
Componență

Guvernare
 - PrimarTudor Grigore[*][3][4] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 2657 locuitori
 - Recensământul anterior, 20022.944 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Axintele este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Axintele (reședința), Bărbătescu și Horia.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al râului Ialomița, iar localitățile Axintele și Bărbătescu sunt străbătute de șoseaua județeană DJ201 care merge paralel cu DN2A pe malul opus al râului, de la Coșereni dinspre vest până la Slobozia și mai departe la Țăndărei către est. Satul Horia se află în extremitatea sudică, aproape de județul Călărași, fiind legat de restul comunei și de orașul vecin Lehliu prin drumuri comunale.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Axintele

     Români (95,03%)

     Necunoscută (4,1%)

     Altă etnie (0,86%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Axintele

     Ortodocși (95,82%)

     Necunoscută (4,1%)

     Altă religie (0,07%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Axintele se ridică la 2.657 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.944 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,03%). Pentru 4,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,82%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Axintele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Tudor Grigore[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2       
Partidul Național Liberal1       
Uniunea Națională pentru Progresul României1       

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și avea în compunere satele Axintele și Bărbătescu, cu 1317 locuitori. În comună funcționau o școală primară și o biserică zidită la 1823.[7] Satul Horea, denumit pe atunci Vadu Pietros, făcea parte din comuna vecină Fundu-Crăsani din plasa vecină Ialomița-Balta a aceluiași județ.[8]

În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Axintele cu satele Axintele și Bărbătescu în plasa Lehliu a aceluiași județ, și cu o populație de 1903 locuitori.[9] Satul Horia devenise atunci reședința comunei, ce a căpătat numele Horia și avea în compunere satele Cărăușii, Crăsanii de Sus, Horia și Sălcioara.[10] În 1931, comuna Horia a rămas doar cu satul de reședință.[11]

În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, la renunțarea la organizarea pe regiuni, ele au devenit parte a județului Ilfov, iar comuna Horia a fost desființată și inclusă în comuna Axintele.[12][13] Un alt sat al comunei Axintele, apărut între timp și denumit Pârlitu, a fost botezat în 1964 Pandurii de Sus[14] și în 1968 a fost desființat și inclus în satul Axintele.[12] În 1981, după o reorganizare administrativă a regiunii, comuna Axintele a trecut la județul Ialomița.[15]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Axintele se află situl arheologic de „la Cetate” din satul Axintele, clasificat ca sit arheologic de interes național. El cuprinde așezări fortificate din Epoca Bronzului târziu (secolul I î.e.n.–secolul I e.n.) și perioada Latène. În afara acestuia, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic aflat „la Vie”, tot în satul Axintele și cuprinde o așezare medievală timpurie din secolele al IX-lea–al XI-lea. Celălalt este clasificat ca monument funerar sau memorial — și este compus din cinci cruci de hotar, aflate două la casa Petrache Lucian, două la casa Cană Elena și una la casa Matache Alexandru.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Axintele, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 142–143. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Vadul-Pietros” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 701. 
  9. ^ „Comuna Axintele în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Comuna Horia în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 212. . 
  12. ^ a b „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]