Comuna Jilavele, Ialomița

44°46′27″N 26°31′22″E (Comuna Jilavele, Ialomița) / 44.77417°N 26.52278°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jilavele
—  comună  —
Jilavele se află în România
Jilavele
Jilavele
Jilavele (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°46′27″N 26°31′22″E ({{PAGENAME}}) / 44.77417°N 26.52278°E

Țară România
Județ Ialomița


ReședințăJilavele
ComponențăJilavele, Slătioarele

Guvernare
 - primar al comunei Jilavele[*]Petre Ene-Miloievici[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total52,46 km²

Populație (2021)
 - Total3.045 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal927155

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Jilavele este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Jilavele (reședința) și Slătioarele.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea nord-vestică a județului, la limita cu județele Prahova și Buzău, pe malurile bălților formate de râul Sărata. Este străbătută de șoseaua națională DN1D, care leagă Urziceniul de Ploiești. La Jilavele, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ101, care duce spre vest la Adâncata, Dridu, Fierbinți-Târg, apoi în județul Ilfov la Grădiștea, Moara Vlăsiei, Balotești (unde se intersectează cu DN1), Corbeanca și Buftea (unde se termină în DN1A).

Prin comună trece calea ferată Ploiești-Urziceni, pe care este deservită de stația Ialomița.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Componența etnică a comunei Jilavele

     Români (92,61%)

     Romi (1,12%)

     Alte etnii (0,07%)

     Necunoscută (6,21%)




Componența confesională a comunei Jilavele

     Ortodocși (92,97%)

     Alte religii (0,59%)

     Necunoscută (6,44%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Jilavele se ridică la 3.045 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.538 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,61%), cu o minoritate de romi (1,12%), iar pentru 6,21% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,97%), iar pentru 6,44% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Jilavele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Petre Ene-Miloievici[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal4       
Partidul PRO România2       

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița și avea aceeași componență ca și astăzi, populația fiind de 2694 locuitori. În comună funcționau două biserici și două școli — una de băieți și una de fete, având în total 63 de elevi.[6] În 1925, Anuarul Socec o consemnează în plasa Urziceni a aceluiași județ, având 3039 de locuitori.[7]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1968, ea a fost transferată la județul Ilfov.[8][9] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița.[10]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Jilavele se află patru monumente istorice de interes național. Trei sunt monumente de arhitectură — pivnița conacului Bâzu Cantacuzino (secolul al XVIII-lea) din Jilavele, biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Slătioarele (1820), și biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Jilavele (ridicată în 1697, apoi refăcută în 1844 și 1915). Aceasta din urmă are în curtea ei trei cruci de piatră din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea, care constituie al patrulea monument istoric de interes național, clasificat ca monument memorial sau funerar.

În rest, în comună se mai află două obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură — curtea Bâzu Cantacuzino (mijlocul secolului al XIX-lea), cu conacul și anexele; și crama fostului conac Herescu, ambele aflate lângă balta Jilavele, în satul Jilavele.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Jilavele, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 106–107. 
  7. ^ „Comuna Jilavele în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  8. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia comunei Jilavele (Ialomita), Sorin Geacu, Constantin Matei, Ion Alexandrescu, Editura Prahova, Ploiești, 1997

Legături externe[modificare | modificare sursă]