Cocora, Ialomița
Cocora | |
— comună — | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 44°44′20″N 27°02′54″E / 44.73889°N 27.04833°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
SIRUTA | 93209 |
Înființare | 1 aprilie 1891 |
Reședință | Cocora[*] |
Sate | Cocora[*] |
Guvernare | |
- primar al comunei Cocora[*] | Sorin Dănuț Lefter[*][3][4] ( PNL, ) |
Suprafață | |
- Total | 50,8 km² |
Populație (2011)[1][2] | |
- Total | ▼ 2058 locuitori |
Fus orar | UTC+2 |
Cod poștal | 927085 |
Prezență online | |
site web oficial ![]() GeoNames ![]() | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Cocora este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Are o populație de 2.058 de locuitori (2011)[2] și o formă rectangulară, cu o suprafață de 220 ha. Majoritatea locuitorilor se ocupă cu agricultura sau cu zootehnia, care reprezintă sursele principale de venit.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Buzău. Este traversată de șoseaua județeană DJ102H care duce spre est la Reviga și Miloșești (unde se termină în DN2C); și spre nord-vest la Colelia, Grindu și mai departe în județul Buzău la Glodeanu-Siliștea și Glodeanu Sărat (unde se termină în DN2). La Cocora, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ203E, care duce spre sud la Munteni-Buzău și Căzănești (unde se termină în DN2A).
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Cocora
Români (93,97%)
Romi (2,81%)
Necunoscută (3,2%)
Altă etnie (0%)
Componența confesională a comunei Cocora
Ortodocși (96,79%)
Necunoscută (3,2%)
Altă religie (0%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cocora se ridică la 2.058 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.350 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,97%), cu o minoritate de romi (2,82%). Pentru 3,21% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,79%). Pentru 3,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Cocora este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Sorin Dănuț Lefter[*] , de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Național Liberal | 9 | ||||||||||
Partidul Social Democrat | 2 |
Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]
Anul | 1912 | 1930 | 1941 | 1948 | 1956 | 1966 | 1977 | 1992 | 2002 | |
Locuitori | 1957 | 2517 | 2893 | 3041 | 3390 | 3700 | 3092 | 2446 | 2386 |
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița, era formată tot doar din satul de reședință și avea 1230 de locuitori. Se înființase prin despărțirea satului Cocora de comuna Reviga la 1 aprilie 1891. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 52 de elevi.[7] În 1925, Anuarul Socec o consemnează în plasa Căzănești a aceluiași județ, cu o populație de 2013 locuitori.[8]
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița și apoi (după 1952), a raionului Slobozia din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat, arondându-i-se și satul Colelia din comuna Colelia, desființată cu această ocazie.[9][10] În 2005, satul Colelia s-a separat din nou, reînființându-se comuna Colelia.[11]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Singurul obiectiv din comuna Cocora inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de intres local este clasificat ca sit arheologic, și cuprinde urmele unei așezări din secolele al IX-lea–al XI-lea.
Economie[modificare | modificare sursă]
Satul Cocora are o economie foarte slab dezvoltată, deoarece veniturile obținute din activitatea agricolă sunt minime, abia asigurând nivelul de supraviețuire.[necesită citare]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Cocora, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 544.
- ^ „Comuna Cocora în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea 67 din 23 martie 2005 pentru înființarea unor comune”. Legex.ro. Accesat în .
|