Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”
| Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” | |
| Fondator | Papa Urban al VIII-lea  |
|---|---|
| Informații | |
| Fondată | |
| Localizare | |
| Țara | .svg){kind=small} Vatican |
| Oraș | Roma |
| Coordonate | 41°53′58″N 12°27′30″E / 41.89958°N 12.45836°E |
| Prezență web | |
| site web oficial | |
Modifică date / text  | |
Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” (în italiană Pontificio Collegio Urbano „De Propaganda Fide”[1]) a fost înființat de Papa Urban al VIII-lea, prin bulla papală “Immortalis Dei Filius”, semnată pe din 1 august 1627, la Roma, în scopul formării de preoți misionari care urmează să fie trimiși peste tot în lume pentru a răspândi credința creștină (aceasta este sensul sintagmei latine „de propaganda fide”) și, în al doilea rând, pentru studierea obiceiurilor și cutumelor popoarelor care au fost cunoscute după noile descoperiri geografice, în special din Orient.
Istorie
[modificare | modificare sursă]De la început, studenții care vroiau să intre în Colegiul Urban Pontifical erau pregătiți pentru a deveni preoți misionari, mai ales în țările lor de origine.
La 27 iunie 1641, o altă bullă a Papei Urban al VIII-lea a abolit administrația autonomă a Colegiului și l-a trecut direct sub tutela Congregației pentru Propagarea Credinței.
În cursul secolului al XVII-lea în Colegiul urbanian învățau aproximativ 450 de studenți. În prima jumătate a secolului XIX, Colegiul urbanian l-a avut director spiritual[2] pe Sf. Vincenzo Pallotti.[3] Colegiul l-a avut printre studenții săi și pe Fericitul cardinal John Henry Newman.[4]
Organizare
[modificare | modificare sursă]Colegiul Urban Pontifical depinde direct de Dicasterul pentru Evanghelizare.[5]Din punct de vedere administrativ Colegiul Urban Pontifical se găsește în interiorul frontierelor de stat ale Cetății Vaticanului.
În prezent Colegiul Urban Pontifical are aproximativ două sute de studenți care provin în cea mai mare parte din Asia și Africa, precum și din estul Europei, și mai puțini din Occidentul preponderent romano-catolic.
Perioada de pregătire pentru preoție durează cinci sau șase ani, timp în care studenții fac studii teologice și filosofice, precum și studii lingvistice. Pentru admitere este necesară cunoașterea limbii italiene, precum și recomandarea unui episcop catolic.
În prezent, Colegiul este condus de părintele Don Armando Nugnes, din dieceza de Aversa (Italia).
Absolvenți români greco-catolici și romano-catolici ai Colegiului Urban Pontifical
[modificare | modificare sursă]- Grigore Maior (episcop de Făgăraș cu sediu la Blaj), student între anii 1740-1747, „doctor în Filosofie și Blagoslovie”;
- Petru Maior (istoric, filolog, protopop de Reghin), student între anii 1774-1779;
- George Șincai (teolog, istoric, filolog), student între anii 1774-1779; a fost și bibliotecar al Colegiului;
- Augustin Bunea (canonic mitropolitan, istoric, academician), student între anii 1877-1882;
- Demetriu Radu (episcop de Lugoj, mai apoi episcop de Oradea Mare), student la Institutul "Sf. Atanasiu" și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, între anii 1878-1885; doctor în teologie 1885;
- Vasile Hossu (episcop de Gherla), student și doctor în filosofie între anii 1882 - 1884 și în teologie (1887)
- Vasile Suciu (arhiepiscop și mitropolit), student și doctor în filosofie (1894) și în teologie (1898).
- Alexandru Nicolescu (arhiepiscop și mitropolit), doctorate în teologie și filosofie, între 1898-1904.
- Iuliu Hossu (cardinal, episcop de Cluj-Gherla), student între anii 1904-1910; doctor în filosofie 1906 și doctor în teologie 1910.
- Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iași, student între anii 1906-1911.
- Visarion Aștileanu (Vasile Aștileanu), preot român unit (paroh al bisericii Bob din Cluj), devenit ulterior episcop ortodox al Aradului, succesor al viitorului Patriarh Teoctist Arăpașu la Episcopia Arad;
- Aurel Leluțiu, (preot român unit), student și doctor în Teologie Bizantină și în Științe Ecleziastice Orientale, ambele teze fiind recompensate cu Magna Cum Laude Probatus (1932 - 1942)
- Alexandru Todea, cardinal, arhiepiscop și mitropolit, student între anii 1934-1940; doctor în teologie 1940.
- Tit Liviu Chinezu, profesor la Academia Teologică din Blaj, protopop greco-catolic de București, episcop martir, student la Angelicum și al Colegiului Urban Pontifical „De Propaganda Fide”.
- Ioan Cherteș, episcop de Cluj-Gherla, student al Colegiului Urban Pontifical „De Propaganda Fide”, între 1930-1935.
- Iuliu Hirțea, episcop român unit de Oradea Mare, a studiat teologia și filosofia și a obținut titlul de doctor în Studiul Biblic.
- Coriolan Tămâian, rector al Academiei Teologice din Oradea, canonic, doctor în teologie, a absolvit Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Denumirea actuală a instituției este: Pontificia Università Urbaniana
- ^ Duhovnic
- ^ Vicenzo Pallotti (1795-1850) a fost un preot italian, fondator al Congregației și al Societății Apostolatului Catolic. A fost proclamat sfânt de către Papa Ioan al XXIII-lea, în anul 1963.
- ^ John Henry Newman (1801-1890) a fost un teolog, filosof și cardinal englez.
- ^ În latină Congregatio pro Gentium Evangelizatione; este cunoscută și sub denumirea mai veche, Congregatio de Propaganda Fide
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- it en es fr Site-ul oficial al Universității Urbane Pontificale (Pontificia Università Urbaniana) Arhivat în , la Wayback Machine.
 | Acest articol legat de școală este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea sa! |