Cloroacetonă
| Cloroacetonă | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | 1-Chloropropan-2-one |
|---|---|
| Alte denumiri | Acetonyl chloride, cloropropanonă, 1-cloro-2-propanonă, monocloroacetonă, 1-cloro-2-cetopropan, 1-cloro-2-oxipropan ONU 1695 |
| Identificare | |
| Număr CAS | 78-95-5 |
| ChEMBL | CHEMBL1231084 |
| PubChem CID | 6571 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | C3H5ClO |
| Aspect | Lichid incolor, după ce se oxidează ia culoarea chihlimbarului |
| Masă molară | 92,003 u.a.m.[1]  |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1.123 g/cm3 |
| Punct de topire | -44.5 |
| Punct de fierbere | 119 |
| Solubilitate | miscibil cu etanol, eter, cloroform |
| Presiune de vapori | 1.5 kPa |
| Momentul dipol | 2.36 |
| Temperatură de aprindere | 610 |
| Doza letală medie | 100 mg/kg (șobolani, oral) |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Cloroacetona este un compus chimic cu formula CH3COCH2Cl. În condiții standard de temperatură și presiune, aceasta se prezintă ca un lichid incolor cu miros înțepător.[2] La expunerea la lumină, capătă o culoare galben-chihlimbar închis.[3] Substanța a fost folosită ca gaz lacrimogen în Primul Război Mondial.[4]
Sinteză[modificare | modificare sursă]
Cloroacetona poate fi sintetizată din reacția dintre clor și dicetenă sau prin clorurarea acetonei.
Aplicații[modificare | modificare sursă]
Cloroacetona este folosită pentru a produce compușii de culoare din filmul fotografic pentru fotografia color și este un produs intermediar în diverse sinteze industriale.[5] Este, de asemenea, utilizată în sinteza Feist-Benary a furanilor.[6]
Reacția fenoxidului cu cloracetona rezultă în fenoxiacetonă,[7] care este folosită pentru a produce o mare varietate de produse farmaceutice. O cantitate catalitică de iodură de potasiu este, de asemenea, necesară pentru a facilita o reacție Finkelstein.
Purificare[modificare | modificare sursă]
Cloroacetona achiziționată de la furnizorii comerciali conține 5% impurități, inclusiv oxid de mesitil, care nu este îndepărtat prin distilare. Oxidul de mesitil poate fi oxidat folosind KMnO4 acidificat pentru a forma un diol (urmat de separarea cu eter), care este îndepărtat printr-o distilare ulterioară.[8]
Reglementări de transport[modificare | modificare sursă]
Transportul cloroacetonei nestabilizate a fost interzis în Statele Unite de către Departamentul de Transport al SUA. Cloracetona stabilizată este încadrată în clasa de pericol 6.1 (Pericol de inhalare cu otravă). Numărul său ONU este 1695.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Cloroacetonă”, Chloroacetone (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Occupational Safety and Health Guideline for Chloroacetone”. U.S. Department of Labor - Occupational Safety & Health Administration. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „CHLOROACETONE”. International Programme on Chemical Safety. Accesat în .
- ^ Haber, Ludwig Fritz (). The Poisonous Cloud: Chemical Warfare in the First World War. Oxford University Press. ISBN 0-19-858142-4.
- ^ Hathaway, Gloria J.; Proctor, Nick H. (). Proctor and Hughes' Chemical Hazards of the Workplace (ed. 5). Wiley-Interscience. pp. 143–144. ISBN 978-0-471-26883-3. Accesat în .
- ^ Li, Jie-Jack; Corey, E. J. (). Name Reactions in Heterocyclic Chemistry. Wiley-Interscience. p. 160. ISBN 978-0-471-30215-5. Accesat în .
- ^ Hurd, Charles D.; Perletz, Percy (). „Aryloxyacetones1”. Journal of the American Chemical Society. 68 (1): 38–40. doi:10.1021/ja01205a012. ISSN 0002-7863.
- ^ Phys.
