Casa Săraru din Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Casa Săraru
RO BZ Sararu house 2.jpg
Poziționare
Coordonate Coordonate: 45°08′36″N 26°49′21″E / 45.143305°N 26.822562°E / 45.143305; 26.82256245°08′36″N 26°49′21″E / 45.143305°N 26.822562°E / 45.143305; 26.822562
Localitate municipiul Buzău
Țara  România
Adresa Str. Plevnei 1
Edificare
Data finalizării 1930
Clasificare
Cod LMI BZ-IV-m-B-02512

Casa Săraru din Buzău este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Buzău.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Frontispiciul intrării în local

Pe frontispiciul intrării din stânga este scris G. SARARU, Gheorghe Săraru, primul proprietar și locuitor, unul dintre frații avocatului Stan Săraru, primar al orașului Buzău din 1933 până în 1937. Părinții lor, veniți la începutul secolului trecut din Râmnicu Sărat,[2][3] au avut în acest loc, situat atunci la marginea localității și a drumului ce lega orașele Galați și Brăila cu București, Ploiești și Brașov, un local. În fața lui a fost ridicată casa, o construcție cu funcționalitate dublă: local nou și locuință.

Restaurantul a fost închis în 1946 și în anii următori folosit ca spațiu locativ de chiriași impuși de Sfatul Popular. În 1955, fiii lui Gheorghe Săraru au împărțit casa în două apartamente, documentele fiind întocmite de avocatul Stan Săraru. Imobilul urma să fie demolat în primăvara lui 1990 însă Revoluția din 1989 l-a salvat. Apartamentul din dreapta a fost vândut în 1988, celălalt donat în 2010, astfel încât clădirea nu mai aparține familiei Săraru.[4]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Fațada originală

O fotografie din 1965 păstrează imaginea originală a fațadei. Trotuarul, ridicat cu peste 0,5 m, acoperă treptele intrărilor și o parte a gurilor de aerisire ale pivniței, sub prima fereastră.

Sala pentru clienți poseda două ferestre-vitrină între care se afla intrarea principală situată pe colțul din stânga. Atât vitrinele cât și ușa erau apărate cu obloane metalice. Pentru servicii se prevăzuseră încă trei încăperi, fereastra de lângă vitrină aparținea bucătăriei. Depozitarea și păstrarea celor necesare aveau loc în pivnița situată sub toate acestea și într-un șopron din curte. Tot în curte se mai aflau localul părinților, numit acum Salon de Dans și folosit pentru festivități deosebite, și, în colțul din dreapta al construcției, o fântână.

Între următoarele două ferestre este intrarea în locuința ce avea șase încăperi. În rest, mai există cinci ferestre mai mici și patru intrări secundare.

După 1946, Salonul de Dans a fost demolat și înlocuit cu un grajd, transformat apoi în atelier. Celelalte accesorii au fost înlăturate cu timpul, curtea a devenit grădină, iar sala clienților împreună cu bucătăria sunt folosite ca suprafețe comerciale.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Casa Săraru din Buzău
  1. ^ Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice
  2. ^ Petcu, p. 156
  3. ^ Nicolescu, p. 385
  4. ^ a b Aurel Săraru (bunicul Gheorghe Săraru), locuitor în apartamentul din stânga până în 1973

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Petcu, Gheorghe; Constantin Stan, Doina Ciobanu, Constanța Tănase, Doina Filoti (2002) (în română). Municipiul Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. ISBN 973-8054-59-1 
  • Nicolescu, Valeriu; Gheorghe Petcu (1999) (în română). Oameni de ieri, oameni de azi, vol. 1, Buzău - Râmnicul Sărat. Buzău: Editura Alpha MDN. ISBN 973-8054-02-8