Charles de Freycinet
Aspect
| Charles de Freycinet | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charles Louis de Saulces de Freycinet |
| Născut | [1][2][3][4] Foix, Midi-Pirinei, Franța[5] |
| Decedat | (94 de ani)[1][2][6][7] Paris, Franța[5] |
| Înmormântat | Cimitirul Passy[*] |
| Părinți | Casimir de Saulces de Freycinet[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | politician inginer funcționar scriitor |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | franceză[2] |
| minister of state | |
| În funcție – | |
| Al 14-lea seat 1 of the Académie française | |
| În funcție – [8] | |
| Precedat de | Émile Augier |
| Succedat de | Émile Picard |
| Ministru de război[*] | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Președinte al Consiliului de Miniștri | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Pierre Tirard |
| Succedat de | Émile Loubet[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Henri Brisson[*] |
| Succedat de | René Goblet[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | Léon Gambetta |
| Succedat de | Charles Duclerc[*] |
| În funcție – | |
| Precedat de | William Henry Waddington[*] |
| Succedat de | Jules Ferry[*] |
| Ministru de externe | |
| În funcție – | |
| ministre des Travaux publics[*] | |
| În funcție – | |
| Senator | |
| În funcție – | |
| préfet de Tarn-et-Garonne[*] | |
| În funcție – | |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] () Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] () |
| Partid politic | Républicains modérés[*] |
| Alma mater | École polytechnique Școala Națională Superioară de Mine din Paris |
| Semnătură | |
| Modifică date / text | |
Charles de Freycinet (n. , Foix, Midi-Pirinei, Franța – d. , Paris, Franța) a fost inginer de profesie, politician și om de știință. A fost de 4 ori președintele consiliului de miniștri al Franței și a fost membru al Academiei Franceze între 1890 - 1923.
Publicații
[modificare | modificare sursă]- Traité de mécanique rationnelle (1858)
- De l'analyse infinitesimale (1860 ; 1881)
- Des pentes économiques en chemin de fer (1861)
- Emploi des eaux d'égout en agriculture (1869)
- Principes de l'assainissement des villes (1870)
- Traité d'assainissement industriel (1870)
- Essai sur la philosophie des sciences (1896)
- La Question d'Égypte (1905)
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Charles de Freycinet” (în franceză). senat.fr[*]. Wikidata Q111695467.
- 1 2 3 4 Bibliothèque nationale de France. „Charles de Freycinet” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Charles Louis Saulses de freycinet de” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
- ↑ Andrew Bell. „Charles-Louis de Saulces de Freycinet” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Charles de Freycinet” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Charles de Freycinet” (în engleză). Ratingen: Structurae. LCCN 2004564817. Wikidata Q1061861. Accesat în .
- ↑ „Charles de Freycinet” (în franceză). academie-francaise.fr[*]. Wikidata Q107214508. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Grévy Jérôme, La République des opportunistes, Paris, Perrin, 1998.
- Yvert Benoît (dir.), Premiers ministres et présidents du Conseil. Histoire et dictionnaire raisonné des chefs du gouvernement en France (1815-2007), Paris, Perrin, 2007, 916 p.