Charles de Freycinet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Charles de Freycinet
Freycinet2.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Foix, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[1][2][4][6] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Passy[*] Modificați la Wikidata
PărințiCasimir de Saulces de Freycinet[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
inginer Modificați la Wikidata
Președinte al Consiliului de Miniștri Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat dePierre Tirard
Succedat deÉmile Loubet[*]
În funcție
 – 
Precedat deHenri Brisson[*]
Succedat deRené Goblet[*]
În funcție
 – 
Precedat deLéon Gambetta
Succedat deCharles Duclerc[*]
În funcție
 – 
Precedat deWilliam Henry Waddington[*]
Succedat deJules Ferry[*]
Senator Modificați la Wikidata

PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Partid politicOpportunist Republicans[*]
Alma materÉcole polytechnique
Şcoala Naţională Superioară de Mine din Paris

Charles de Freycinet (n. 14 noiembrie 1828, Foix, departamentul departamentului Ariège - d. 14 mai 1923. Paris) a fost inginer de profesie, politician și om de știință. A fost de 4 ori președintele consiliului de miniștri al Franței și a fost membru al Academiei Franceze între 1890 - 1923.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Traité de mécanique rationnelle (1858)
  • De l'analyse infinitesimale (1860 ; 1881)
  • Des pentes économiques en chemin de fer (1861)
  • Emploi des eaux d'égout en agriculture (1869)
  • Principes de l'assainissement des villes (1870)
  • Traité d'assainissement industriel (1870)
  • Essai sur la philosophie des sciences (1896)
  • La Question d'Égypte (1905)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.senat.fr/senateur-3eme-republique/de_saulces_de_freycinet_louis1713r3.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Charles de Freycinet”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ Baza de date Léonore, accesat în  
  4. ^ a b Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  5. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b SNAC, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Grévy Jérôme, La République des opportunistes, Paris, Perrin, 1998.
  • Yvert Benoît (dir.), Premiers ministres et présidents du Conseil. Histoire et dictionnaire raisonné des chefs du gouvernement en France (1815-2007), Paris, Perrin, 2007, 916 p.

Vezi și[modificare | modificare sursă]