Pierre Bérégovoy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pierre Bérégovoy
Pierre Beregovoy.jpg
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Déville-lès-Rouen, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1][3][2] Modificați la Wikidata
Paris Modificați la Wikidata
Frați și suroriMichel Bérégovoy[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGilberte Bérégovoy[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Franței Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deÉdith Cresson
Succedat deÉdouard Balladur
Președinte în Q3151791[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deClaude Cheysson[*]
Succedat deJean-Denis Bredin[*]
Primar Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaNevers
General Secretary of the Presidency of the Republic Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJacques Wahl[*]
Succedat deJean-Louis Bianco[*]
Deputat al Franței Modificați la Wikidata
Membru al Consiliului General Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*]
Grand Officer of the Order of Prince Henry[*]
Partid politicPS
SFIM[*]
Partidul Socialist Unificat[*]
Alma materUniversitatea „Robert Schuman” din Strasbourg[*]

Pierre Bérégovoy (pronunție franceză: Pronunție audio audio; n. ,[1][2] Déville-lès-Rouen, Franța – d. ,[1][3][2] Paris) a fost un om politic francez, membru al Partidului Socialist, prim-ministrul Franței în perioadă aprilie 1992 – martie 1993.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 1925 într-o familie de mici comercianți din Normandia. Tatăl său, originar din orașul ucrainean Izium din regiunea Harkiv, era ofițer în armata țaristă și a fost admis în Franța ca refugiat.[4] Pierre și-a abandonat studiile atunci când tatăl său s-a îmbolnăvit și a devenit ajustor mecanic la SNCF, societatea națională de transport feroviar de călători din Franța.[5] În iulie 1943 s-a implicat în mișcarea de Rezistența a lucrătorilor feroviari și s-a alăturat unui sindicat comunist clandestin, Confédération générale du travail, luptând alături de Forțele Franceze din Interior.[5]

După eliberarea Franței a aderat la Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). În anul 1949 a întrat în cabinetul ministrului transporturilor. În 1969 a fost numit în biroul național al proaspătului Partid Socialist.[5] După ce socialistul François Mitterrand a fost ales președintele Franței în 1981, el a devenit secretar general al președinției. A fost ministrul pentru afaceri sociale în perioada iunie 1982 – iulie 1984, apoi ministrul economiei și finanțelor în perioadele iulie 1984 – martie 1986 și mai 1988 – aprilie 1992. La momentul respectiv a fost numit prim-ministrul Franței, înlocuind-o pe Édith Cresson. A demisionat în mai 1993, după ce a fost implicat într-un caz de posibilă corupție, și s-a sinucis câteva săptămâni mai târziu.[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Pierre Bérégovoy”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ a b c d Discogs, accesat în  
  3. ^ a b base Sycomore, accesat în  
  4. ^ Jean Garrigues, ed. (). La France de la Ve République (în franceză). Paris. 
  5. ^ a b c d „Pierre Bérégovoy” (în franceză). Guvernul Franței.