Pierre Bérégovoy
| Pierre Bérégovoy | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5]  Déville-lès-Rouen, Normandia Superioară, Franța |
| Decedat | (67 de ani)[2][6][3][4] Nevers, Burgundia, Franța |
| Cauza decesului | sinucidere (plagă împușcată[*]) |
| Frați și surori | Michel Bérégovoy[*] |
| Căsătorit cu | Gilberte Bérégovoy[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | politician luptător în Rezistența Franceză[*] |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] |
| Deputat al Franței | |
| În funcție – | |
| Succedat de | Didier Boulaud[*] |
| Circumscripția | première circonscription de la Nièvre[*] |
| Legislatură | dixième législature de la Cinquième République française[*] |
| Prim-ministru al Franței | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Édith Cresson |
| Succedat de | Édouard Balladur |
| Ministru al Economiei, Finanțelor și Industriei | |
| În funcție – | |
| Guvern | Gouvernement Édith Cresson[*] |
| Precedat de | Pierre Bérégovoy |
| Succedat de | Michel Sapin[*] |
| Președinte în Institut Pierre-Mendès-France[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Claude Cheysson[*] |
| Succedat de | Jean-Denis Bredin[*] |
| Ministru al Economiei, Finanțelor și Industriei | |
| În funcție – | |
| Guvern | Gouvernement Michel Rocard II[*] |
| Precedat de | Pierre Bérégovoy |
| Succedat de | Pierre Bérégovoy |
| Deputat al Franței | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Pierre Bérégovoy |
| Succedat de | Marcel Charmant[*] |
| Circumscripția | première circonscription de la Nièvre[*] |
| Legislatură | neuvième législature de la Cinquième République française[*] |
| Ministru al Economiei, Finanțelor și Industriei | |
| În funcție – | |
| Guvern | Gouvernement Michel Rocard I[*] |
| Precedat de | Édouard Balladur |
| Succedat de | Pierre Bérégovoy |
| Reprezentant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei | |
| În funcție – [1] | |
| Deputat al Franței | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | circonscription de la Nièvre de 1986 à 1988[*] |
| Legislatură | huitième législature de la Cinquième République française[*] |
| Ministru al Economiei, Finanțelor și Industriei | |
| În funcție – | |
| Guvern | gouvernement Laurent Fabius[*] |
| Precedat de | Jacques Delors |
| Succedat de | Édouard Balladur |
| maire de Nevers[*] | |
| În funcție – | |
| secrétaire général de la présidence de la République | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Jacques Wahl[*] |
| Succedat de | Jean-Louis Bianco[*] |
| Reprezentant al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei | |
| În funcție – [1] | |
| Membru al Consiliului General | |
| Premii | Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce[*] Ordinul Prințul Henric în grad de mare ofițer[*] |
| Partid politic | PS SFIM[*] Partidul Socialist Unificat[*] |
| Alma mater | Universitatea „Robert Schuman” din Strasbourg[*] |
Modifică date / text  | |
Pierre Bérégovoy (pronunție franceză: 
audio; n. ,[2][3][4][5] Déville-lès-Rouen, Normandia Superioară, Franța – d. ,[2][6][3][4] Nevers, Burgundia, Franța) a fost un om politic francez, membru al Partidului Socialist, prim-ministrul Franței în perioadă aprilie 1992 – martie 1993.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în 1925 într-o familie de mici comercianți din Normandia. Tatăl său, originar din orașul ucrainean Izium din regiunea Harkiv, era ofițer în armata țaristă și a fost admis în Franța ca refugiat.[7] Pierre și-a abandonat studiile atunci când tatăl său s-a îmbolnăvit și a devenit ajustor mecanic la SNCF, societatea națională de transport feroviar de călători din Franța.[8] În iulie 1943 s-a implicat în mișcarea de Rezistența a lucrătorilor feroviari și s-a alăturat unui sindicat comunist clandestin, Confédération générale du travail, luptând alături de Forțele Franceze din Interior.[8]
După eliberarea Franței a aderat la Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). În anul 1949 a întrat în cabinetul ministrului transporturilor. În 1969 a fost numit în biroul național al proaspătului Partid Socialist.[8] După ce socialistul François Mitterrand a fost ales președintele Franței în 1981, el a devenit secretar general al președinției. A fost ministrul pentru afaceri sociale în perioada iunie 1982 – iulie 1984, apoi ministrul economiei și finanțelor în perioadele iulie 1984 – martie 1986 și mai 1988 – aprilie 1992. La momentul respectiv a fost numit prim-ministrul Franței, înlocuind-o pe Édith Cresson. A demisionat în mai 1993, după ce a fost implicat într-un caz de posibilă corupție, și s-a sinucis câteva săptămâni mai târziu.[8]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b http://www.assembly.coe.int/nw/xml/AssemblyList/MP-Details-EN.asp?MemberID=2570 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Pierre Bérégovoy, Discogs, accesat în
- ^ a b c d Pierre Beregovoy, GeneaStar
- ^ a b Pierre Bérégovoy, Roglo
- ^ a b Pierre Bérégovoy, base Sycomore, accesat în
- ^ Jean Garrigues, ed. (). La France de la Ve République (în franceză). Paris: Armand Colin.
- ^ a b c d „Pierre Bérégovoy” (în franceză). Guvernul Franței.
