Charles Hermite
| Charles Hermite | |
 Hermite în 1887 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Dieuze[*], Franța[3] |
| Decedat | (78 de ani)[1][2] Paris, Franța[3] |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Naționalitate |  Francez |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | matematician profesor universitar |
| Activitate | |
| Rezidență | Franța |
| Domeniu | Matematică |
| Instituție | Ecole Polytechnique Sorbona |
| Alma Mater | Liceul Henri IV[*] Lycée Louis-le-Grand[*] École polytechnique |
| Conducător de doctorat | Eugène Charles Catalan |
| Doctoranzi | Henri Poincaré |
| Cunoscut pentru | Demonstrația faptului că e este transcendent. |
Modifică date / text  |
|
Charles Hermite (24 decembrie 1822 – 14 ianuarie 1901) a fost un matematician francez care a efectuat cercetări privind teoria numerelor, formele cuadratice, teoria invarianților, polinoamele ortogonale, funcțiile eliptice, și algebra.
Polinoamele Hermite, Forma naturală Hermite, Operatorul hermitic, și curbele spline Hermite au fost denumite în cinstea sa. Henri Poincaré i-a fost student.
A fost primul care a demonstrat că e, baza logaritmului natural, este număr transcendent. Metodele sale au fost ulterior folosite de Ferdinand von Lindemann pentru a demonstra că și π este transcendent.
Într-o scrisoare adresată lui Thomas Stieltjes în 1893, Hermite a făcut celebra remarcă: "Cu teroare și oroare, întorc spatele acestui flagel lamentabil al funcțiilor continue nederivabile."
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat la 22 august 2017
- ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
|
