Atelkuzu
Atelkuzu (greacă Ἀτελκoύζoυ, maghiară Etelköz)[1][2] desemnează un teritoriu controlat de triburile maghiare pe parcursul secolelor VIII și IX, situat în teritoriul Moldovei și sudul Ucrainei actuale.
Triburile, în număr de 8, erau:[când?] Magyeri condus de Elöd, Nyék al lui Álmos, Kürt-Gyarmat al lui Kund (Kono), Tarjan al lui Und (Ond), Jenő al lui Tas, Kér al lui Huba, Keszi al lui Tühütüm și Szekely (secuii; trib kavar cu conducător necunoscut).[3]
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Termenul maghiar Etel-köz vine de la denumirea turcică a fluviului Volga, Itil, Etel, Atel, Atəl. Köz înseamnă în maghiară „regiune”.[4]
Există și o ipoteză conform căreia în textul lucrării De administrando imperio s-ar fi strecurat o eroare de transcriere din care ar fi rezultat Ἐτὲλ καὶ Κoυζoῦ în loc de Ἐτὲλ καὶ Oὐζoυ care ar desemna fluviile Don și Nipru.[5]
Migrația ungurilor
[modificare | modificare sursă]
Proto-zona ipotetică de formare a limbilor fino-ugrice
Proto-zona ipotetică a limbilor ugrice
Magna Hungaria, o posibilă regiune locuită de unguri
Etelköz
Lebedia sau Levedia
[modificare | modificare sursă]Cele mai vechi sălașe ale triburilor ungare erau situate în vecinătatea Imperiului Khazar într-o regiune numită Lebedia sau Levedia. În această perioadă erau sub dependența khazarilor având îndatorirea de a-i urma în războaie. Pecenegii au avut un conflict de anvergură cu khazarii și, fiind nevoiți să-și părăsească sălașele, le-au invadat pe cele ale ungurilor. Șocul produs a fost atât de mare, încât ungurii au fost siliți sa părăsească Lebedia, uniunea celor 7 triburi divizându-se cu această ocazie. Unii, cei care și-au păstrat vechea denumire de savartoi asphaloi ("savarții statornici"), s-au refugiat către Persia, iar ceilalți s-au refugiat spre vest în așa-numita regiune Atelkuzu.
Localizarea regiunii Atelkuzu
[modificare | modificare sursă]
Teritoriul din regiunea Atelkuzu ocupat inițial de pecenegi era străbătut de râurile Baruh, Kubu, Trullos, Brutos și Seretos.[6] Ultimele 3 denumiri sunt identificate relativ ușor cu Nistru, Prut și Siret, iar pentru primele specialiștii înclină către Bugul de Sud și Nipru.
Părăsirea Etelközului
[modificare | modificare sursă]Împinse de bulgari și de pecenegi, triburile maghiare alături de cele kavare au migrat apoi în direcția Câmpiei Panonice, prin trecătoarea Verecke[necesită clarificare] și Pasul Uz.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Preistoria și istoria maghiarilor: Stațiuni ale migrației triburilor maghiare
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Victor Spinei, Migrația ungurilor în spațiul carpato-dunărean și contactele lor cu românii în secolele IX - X, p. 107.
- ^ Pop, Ioan-Aurel (). Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul. Colecția "Universitaria" (vol. 6). Editura Presa Universitară Clujeană. pp. 1, 30, 31, 33–35. ISBN 9739261248. Accesat în .
- ^ Richard R. Perry, Margaret M. (Papp) Perry; The origin of the Magyar-Hungarians, language, homeland, migrations and legends to the conquest, Toledo, Ohio, 1983
- ^ C. A. Macartney, The Magyars in the Ninth Century, p. 96
- ^ C. Cihodaru, Există știri despre români în operele unor scriitori afgani sau persani din secolele X - XI?, AȘU Iași, SN, Secțiunea III, Istorie, XV, 1969, 2, p. 167
- ^ Constantinus Porphyrogenitus, De administrando imperio, Editura Gy Moravcsik, R.J.H. Jenkins, Washington, 1967, p. 170-173
Surse
[modificare | modificare sursă]- Cronica Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor (traducere de pe fotocopia originalului de la Viena), Traducere și comentariu de Paul Lazăr Tonciulescu, Colecția Înțelepciunea Străbunilor, Editura Miracol, București, 1996. ISBN 973-9182-34-8
- Cronica vremurilor trecute / Cronica vremurilor de demult
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- István Erdélyi: Őseink nyomában – A magyar őstörténet kutatása a 20. században. Budapest 2004, ISBN 963-9454-46-X
- Gyula Pauler, Sándor Szilágyi, A magyar honfoglalás kútfői. Magyar Tudományos Akadémia, Budapest 1900.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]| Istoria Ungariei | |
 Acest articol este parte a unei serii | |
| Panonia, formarea Ungariei | |
|---|---|
| Panonia | |
| Preistoria maghiarilor | |
| Cucerirea Bazinului Panonic | |
| Anii incursiunilor militare | |
| Evul Mediu | |
| Principatul Ungariei | |
| Regatul Ungariei | |
| Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne | |
| Ocupația otomană | |
| Regatul Ungariei Răsăritene | |
| Principatul Transilvaniei | |
| Războiul de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711) | |
| Ungaria Regală | |
| Istoria maghiară în secolul al XIX-lea | |
| Epoca reformelor | |
| Revoluția Maghiară din 1848-1849 | |
| Compromisul austro-ungar din 1867 | |
| Imperiul Austro-Ungar | |
| Istoria maghiară în secolul al XX-lea | |
| Revoluția Mîja-de-toamnă | |
| Republica Ungară (1918-1919) | |
| Republica Ungară a Sfaturilor | |
| Republica Ungară (1919–1920) | |
| Tratatul de la Trianon | |
| Regatul Ungariei (1920–1944) | |
| Ungaria în cel de-al Doilea Război Mondial | |
| Statul Maghiar (1944-1945) | |
| Republica Populară Ungară | |
| Revoluția din 1956 | |
| Ungaria contemporană | |
| Republica Ungară | |
Portal Ungaria |
