Fabian Anton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Fabian Anton
Date personale
Născut (41 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație jurnalist
fotograf Modificați la Wikidata

Fabian E. Anton (n. 14 iulie 1975, Ploiești) este un scriitor român. De profesie scenograf și regizor, s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor.

Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă cu ocazia înăbușirii rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941.

Studii de arte plastice (secția Scenografie). Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum Thanatos, Salut, Ziua, Evenimentul zilei, Anuarul de cultură - ANI, România literară, Observator cultural, Cuvântul, VIP - Viața invizibilă a personalităților, Vremea, Totuși iubirea, Flacăra, Flacăra lui Adrian Păunescu, România Mare, Europa, Porunca iubirii, Apostrof, Cosmopolitan, Lumea credinței, Ziarul de duminică, Litere, Arte & Idei, Singur – Revistă de cultură, civilizație și atitudine morală, Problema ta – Revistă de Filozofie și Artă, Revista de Cultură Online „Toate Artele“, etc.

În 1993 înființează compania de teatru experimental „D.M. Experimental Theatre“ (cu reprezentații pe scena „Amfiteatru“ a Teatrului Național „I. L Caragiale“ și pe scena Teatrului „Nottara“ din București) și, în 1997, Casa de producție „Arcultro Media“.

Este coordonator al seriei Biblioteca ortodoxă apărută la Editura Eikon din Cluj. Această editură a publicat peste 50 de volume fundamentale de ortodoxie.

A editat un mare număr de volume precum și suplimentele Arhivei Culturale Române din cadrul revistei Observator cultural.

Este primul editor român al textelor lui Ernesto Che Guevara, apărute în volumul „Cuvinte către revoluționari“, editura Eikon, Cluj.

De asemenea, este președinte al Fundației Arhiva Culturală Română și fondator al „Canadian Cultural Center“.

Membru fondator al "JGB Studio".

Fondatorul primei Arhive Arvo Pärt din România.

Datorită ciclurilor de poeme „Rituri de dragoste și ură“, „Mic tratat de colorare a nopții" și „Scrisori către fluturi" precum și a stilului deosebit în care își scrie povestirile, înregistrează un fenomenal succes (situîndu-se pe primul loc în topul celor mai accesate scrieri de ficțiune ale anului 2008 - conform StatCounter Romania) devenind unul din cei mai citiți tineri scriitori români on-line.

Inclus în Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“ (2012).

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Dependența de Cer - Convorbiri duhovnicești (Ed. Eikon, Cluj, 2003)
  • Scurtă istorie a Comunității Armene din Galați (Ed. Ararat, București, 2005)
  • Strada Armenească - Convorbiri cu Alexandru Paleologu (Ed. Ararat, București, 2006)
  • Biserica și Masoneria. Slujitori ai cultelor religioase în masoneria română (Ed. Paralela 45, București, 2007)
  • Părintele Proclu Nicău – Cuvinte din chilie (Ed. Lumea Credinței 2008)
  • Dance (DEN Art Publishing House, Vancouver, Canada 2008)
  • O istorie cronologică a Sfîntului Munte Athos (Ed. Paralela 45, București, 2008)
  • Enciclopedia Comăneștiului (Ed. Alter, Iași 2011)
  • Mic tratat de colorare a nopții. Poeme (Ed. Terra, Focșani 2011)
  • Amintiri din Comăneștiul de altădată – Convorbiri cu Florența Cosma (Ed. Singur, Târgoviște 2012)
  • Despre minuni și păcate – Convorbiri cu Protos. Arsenie Voaideș (Ed. Singur, Târgoviște 2012)
  • Rituri de dragoste și ură. Poeme (Ed. Singur, Târgoviște 2012)
  • Familia Ghika-Comănești. Mărturii, crestomație (Ed. Singur, Târgoviște 2012)
  • Personalitati ale francmasoneriei din Romania, dictionar (Ed. MGP, Onesti 2013)
  • Scrisori către fluturi, poeme (Ed. Singur, Târgoviște 2014)
  • Cehov și ceai. Antologie, poeme (Arcultro Media, 2014)
  • Dicționarul eroilor comăneșteni (Ed. Singur, Târgoviște, 2014)
  • Cele mai frumoase poezii. Antologie, poeme (Arcultro Media, 2015)
  • Chipuri duhovnicești din Valea Trotușului (Arcultro Media, 2016)

Interviuri[modificare | modificare sursă]

A realizat o serie de convorbiri cu:

Filme documentare artistice[modificare | modificare sursă]

  • Sergiu Celibidache, o producție TVR Media.
  • Garabet Ibrăileanu - Sub tălpi țărâna Moldovei, o producție TVR Media.
  • Dependența de Cer - Convorbire cu Zoe Dumitrescu Bușulenga, o producție Arcultro Media.
  • Un torționar talentat la Periprava, o producție Arcultro Media.
  • Despre speranță și impostori – dialog cu IPS Nicolae Corneanu, o producție Arcultro Media.
  • Pentru cealaltă vreme a vieții noastre – dialog cu Arhim. Teofil Părăian, o producție Arcultro Media.
  • Viața între oameni și cărți – dialog cu Nicolae Balotă, o producție Arcultro Media.
  • Cuvinte pentru comuniști - O convorbire cu torționarul Franț Țandără, o producție Arcultro Media.
  • Sfîntul închisorilor - O convorbire cu Arhim. Mina Dobzeu, o producție Arcultro Media 2009
  • Petre C. Baciu - Drumul spre Înviere, o producție Arcultro Media 2009
  • Arhim. Epifanie de la Măgura - Cazul Vladimirești, o producție Arcultro Media 2009
  • Pr. Arsenie de la Mănăstirea Sf. Sava - Despre minuni și păcate, o producție Arcultro Media 2009

Grafică și caricatură[modificare | modificare sursă]

Pentru:

  • Ziua
  • Viața liberă
  • Europa
  • Totuși iubirea

Regie și scenografie[modificare | modificare sursă]

  • Interioare
  • Visînd la Armenia

Despre[modificare | modificare sursă]

Despre Fabian Anton au scris:

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • Evgheni Evtușenko: „De prietenii din București ai muzelor rusești nu mai pot fi despărțit cum se întâmpla cândva. De aceea pot să îi doresc acum lui Fabian Anton ca poezia lui să vindece orice rană iar suferința de pe umerii săi să fie ușor de suportat, chiar dacă-i cu tonele.“
  • Arșavir Acterian: „Mi-aș face abonament la toate piesele regizate de Fabian Anton!“ („Ararat“, 1996)
  • Traian Brădean: „Sunt plin de bucurie că l-am întâlnit astăzi pe marele maestru Fabian Anton, pictor ca și mine, cu har ceresc, și spectaculos cunoscător al imaginii“ (23 septembrie 2012)
  • Lucian Boz: „Mărturisesc că ceea ce face astăzi Fabian Anton îmi pare extraordinar. Rar mi-a fost dat să întîlnesc atîta devoțiune față de generația noastră și față de o epocă ce o credeam de mult apusă!“ (În „Scrisori către Arșavir Acterian“, pg. 86, Arhiva Culturală Română 1999)
  • Adrian Păunescu: „După părerea mea, Fabian Anton este cel mai important și autentic talent poetic al generației sale“ („Flacăra lui Adrian Păunescu“, 2008)
  • Zoe Dumitrescu-Bușulenga: „Fabian Anton - un tînăr îndrăzneț și năzdrăvan care nu se teme să apere, în ciuda curentelor contrarii, valorile perene ale acestui <neam al nevoii>“ (8 iun. 2008)
  • Pericle Martinescu: „Fabian Anton dovedește un spirit pătrunzător, incisiv, și poate tocmai de aceea , după părerea mea, el va deveni în timp pe cît de celebru pe atît de controversat. Este o reminiscență a generației „Nu“ lansată de Ionesco și prin asta va birui vremurile tulburi ce ne așteaptă!“ (Prefață la „Dance“, DEN Art Publishing House, Vancouver, Canada)
  • Horațiu Mălăele: „Dacă un scriitor bun te poate ajuta să te descoperi, un pictor să visezi, un ziarist să vezi, un poet te poate ajuta să zbori. Părintele Platon spunea cândva că poezia este «ceva fragil, înaripat și sacru».

Din înaltul cerului, Poetul despre care vă vorbesc, cerne peste dorințele noastre praful auriu și mișcător al propriilor dezamăgiri. Rămâne în urma-i un tulburător cântec trist, amintind puțin parcă de Bacovia, și Nichita, și Brumaru... Acest poet, îndrăgostit de carte, viață și lume se numește Fabian Anton.“

  • Dan C. Mihăilescu: „Fabian Anton, un tînăr scriitor care are talent și are tupeu.“ (Suplimentul „Litere, Arte & Idei“, 1993)
  • Călin Sămărghițan: „O atmosferă extraordinar de bine redată, plutește savoarea unei semiumbre plină de înțelesuri. Alte scrisori, alte mesaje, alte vieți pline de amănunte. Toate la un loc, o lume. Doar stai și privești, și e îndeajuns. Lumile scrisori ale lui Fabian Anton farmecă de fiecare dată.“ („Scrisori către fluturi“)
  • Vasile Andru: „Lucrarea Biserica și masoneria, de Fabian Anton, este o premieră absolută în abordarea unei teme considerate tabu pînă la această oră. Sub forma unui,,mic dicționar’’, autorul repertoriază circa 100 de slujitori ai cultelor religioase care au făcut parte din francmasoneria română. Este vorba de arhierei însemnați, între care: primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, patriarhul Nicodim Munteanul, mitropoliții Dionisie Lupu, Gheuca Leon, Irineu Mihălcescu și Visarion, mitropolit al Bucovinei, apoi al Transnistriei, sfîrșind în exil la Paris. Mai sunt atestați mulți episcopi și arhimandriți, profesori și doctori în teologie, între care Gala Galaction și Andrei Șaguna. Cartea este axată în principal pe Biserica Ortodoxă Română și pe cea Armeană. Pe un loc secund, ca pentru ,,reprezentare’’ sunt atestați și ierarhi sau teologi din alte confesiuni, catolici, protestanți, evangheliști. În final, este inclus un studiu asupra francmasoneriei, cu punctul de vedere al Sfîntului Sinod, document din 1937, ales astfel pentru girul de vechime și prestanță.“
  • Călin Sămărghițan: „De mai de multișor m-am întrebat cum poate Fabian Anton să scrie din perspectiva unei fete? E interesant și provocator. Naturalețea desfășurării textului de aici, ca o desfășurare de războinici gata de atac (imediat voi spune de ce), am găsit-o foarte agreabilă, credibilă, o lume în care jocul artistic eu/ego - străinul/non-ego nu face altceva decât să proiecteze artistic neliniști interioare.

Știu că am mai scris odată despre interviurile lui Fabian Anton. Cred că interviurile l-au ajutat (și mai ales valoarea personalităților respective) să poată privi și din perspectiva celuilalt. Să stea în locul celuilalt, străin, cu toate bagajele. În prozele lui de până acum se observă aceasta foarte clar. El reușește să-și ascundă eul auctorial în spatele unor personaje create în tușe sigure. El nu se furișează simplu în pielea personajului, ci reușește să construiască în jurul lui o lume distinctă, străină de autor. Și de acolo o privește în toată splendoarea. El contemplă viața propriilor personaje, nu aruncă proiecții despre ele. Spuneam mai înainte despre războinici gata de atac, întrucât proza lui construiește o anumită tensiune interioară care se pregătește să te asalteze aruncându-se înspre tine ca cititor, tensiune din care autorul lipsește cu desăvârșire, face loc deplin personajelor sale. Acest farmec se menține la cote înalte pe tot parcursul textelor sale. Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru textele care în spatele cuvintelor ascund tensiuni credibile și lumi bine conturate, care induc în cititor anumite stări ori neliniști. Este și cazul de față, desigur. Ansamblul acestor proze ale lui Fabian Anton nu e aruncat aiurea, ori întâmplător, ori în joacă, ori în lehamite, ci el naște o lume. Nu o lume-reflecție ci o lume de sine stătătoare. Nu e una conjucturală, nici fadă, nici derizorie. Chiar dacă uneori sunt simple evenimente externe, ele sunt privite de către personaje întotdeauna dintr-o perspectivă a unor adânci sensuri și semnificații. Dacă ele, cuvintele construct ale acestui ansamblu, ar fi cele care ar crea acea lume, ar suna artificial, dar la el, cuvintele construct nu sunt decât falangele universului interior al unui artist care analizează lumea ("pe degete") în termenii unor coerente categorii estetice. Autorul se uită pe sine, interesat fiind de expresia vieții personajelor sale. Ele se întreabă mereu: în spatele acestei aparențe, oare ce există de fapt? Sau: întâmplarea asta ce semnifică dincolo de mine? Sau aici: de unde a început? "Coda" înseamnă final al unei compoziții. Eu merg mai departe: compoziția de mai sus nu este finală, este doar un fel de "așa a început totul". Și atunci ce e "coda"? "Coda" în cazul de față e starea artistului, a autorului, a creatorului de lumi, este starea ultimă a condiției de scriitor: e ultimul bastion al personalității sale, de acolo mai departe începe lumea personajelor lui. (Nici nu mai sunt personaje, ele sunt deja identități.) Iar personajele însele au propriile lor lumi interioare.“ (Cuvînt despre „CÓDA“)

  • Petre Colăcel: „Fabian Anton scrie versuri adânc atingătoare sufletului meu. În nopțile mele de veghe și restriște, le voi căuta de leac.“ (Cuvânt înainte la „Tăietorul de cuvinte“)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Top StatCounter.com - Romania 2008 [1]
  • Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“ [2]
  • Revista „Ararat“, Publicația Uniunii Armenilor din Romania [3]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Top StatCounter.com - Romania 2008
  2. ^ Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“, Bucureşti 2012, p. 98
  3. ^ Revista „Ararat“, Publicația Uniunii Armenilor din Romania, an 1996, pg. 6