Sari la conținut

Anton Turcul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anton Vasilievici Turcul
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Tiraspol, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani) Modificați la Wikidata
München, RFG Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière russe de Sainte-Geneviève-des-Bois[*][[cimetière russe de Sainte-Geneviève-des-Bois (cemetery located in Essonne, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
StudiiRișelievskaia gimnazia[*][[Rișelievskaia gimnazia |​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
Decorațiiorden Sveatoi Annî 3-i stepeni[*][[orden Sveatoi Annî 3-i stepeni (Order of chivalry of Imperial Russia)|​]]
orden Sveatoi Annî 4-i stepeni[*][[orden Sveatoi Annî 4-i stepeni (Order of chivalry of Imperial Russia)|​]]
Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*]
Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a[*]
Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*]
orden Sveatogo Stanislava[*][[orden Sveatogo Stanislava (Russian military and civilian decoration)|​]]  Modificați la Wikidata

Anton Turcul (în rusă Антон Васильевич Туркул; n. , Tiraspol, Imperiul Rus – d. , München, RFG) a fost un general de armată al Armatei Imperiale ruse, albgardist, originar din Tiraspol.

S-a născut în 1892 la Tiraspol, în familia lui Vasile Turcul, moldovean, angajat de stat țarist. În 1909 a absolvit gimnaziul „Richelieu” din Odesa, apoi a slujit la catedra civilă. În 1910, a intrat ca voluntar în regimentul 56 de infanterie „Jîtomir” al Alteței Sale Imperiale, Marele Duce Nicolai Nicolaevici, staționat la Tiraspol.

În 1910-1911 a încercat de două ori să intre în școlile militare din Odesa și Tiflis. De ambele ori nu a avut succes. În ianuarie 1913, Turcul a fost trecut în rezervă cu gradul de subofițer.

A început Primul Război Mondial în cadrul brigăzii 75 de infanterie la Sevastopol. A fost decorat de două ori cu Crucea Sfântul Gheorghe și avansat ulterior în grad de ofițer pentru curaj și eroism. La sfârșitul războiului era în post căpitan de stat major.

Odată cu începerea Războiului Civil Rus, a participat ca ofițer de câmp în timpul marșului de la Iași la Don⁠(fr)[traduceți] sub comanda generalului Mihail Drozdovski.

În anul 1919 a fost comandant al brigăzii 1 și 2 de ofițeri a armatei de voluntari sub comanda generalului Drozdovski. Ulterior, s-a încadrat în armata albă a generalului Vranghel, unde a fost avansat ca general-maior și i s-a transmis în subordine Divizia Drozdovski⁠(fr)[traduceți].

Generali albgardiști în Bulgaria, 1921 (Turcul e al treilea de la stânga-sus.)

După înfrângerea în război, și retragerea din Crimeea spre Constantinopol a oștirilor sub comanda generalului Vranghel, a fost numit comandant al brigăzii Drozdovski, alcătuită din trupele rămase. Aflându-se în emigrație (Germania, Franța, Bulgaria), în anul 1935 a înființat Uniunea națională a participanților la război, pe care a și condus-o.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial a participat la crearea Armatei de eliberare a Rusiei, alipindu-se generalului Vlasov.

A decedat la 20 august 1957 la München. A fost înmormântat la 14 septembrie 1957 la cimitirul rus din Sainte-Geneviève-des-Bois de lângă Paris.

Este autorul cărții de memorii Iavi i bâli (Din cele simțite și trăite), publicată la München, 1948 în redacția literară a lui I. Lucaș.


  • Nicolai Rutâci. Ghid biografic al ofițerilor superiori a Armatei de voluntari din Sudul Rusiei. Materiale despre istoria mișcării albgardiste. Moscova, 2002 (în rusă)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]