Antietatism
 |
| Școli de gândire |
|
Anarhie • Anarhism |
| Anarhism în cultură |
| Anarhism - Teorii |
|
Origini • Economie |
| Anarhism după regiune |
|
Africa • Austria • China |
| Anarhism - Liste |
| Anarhism - Portal Politică - Portal · |
Antietatismul este orice abordare socială, economică(d) sau politică care respinge etatismul. Adepții acestei convingeri se opun intervenției statului în sfera privată, socială și economică.[1] În anarhism, acest lucru se caracterizează printr-o respingere completă a oricărei conduceri ierarhice(d) involuntare.[2]
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Terminologia s-a schimbat de-a lungul timpului, iar scriitorii din trecut au utilizat adesea cuvântul stat într-un sens diferit de cel folosit în prezent. Anarhistul Mihail Bakunin a folosit termenul pentru a denota o organizație de guvernare, în timp ce alți scriitori au utilizat termenul de stat pentru a desemna orice agenție de legiferare sau implementare a legii. Karl Marx a definit statul ca fiind instituția prin intermediul căreia clasa conducătoare a unei țări păstrează controlul asupra acesteia. Potrivit lui Max Weber, statul este o organizație cu un monopol legal asupra utilizării legitime a forței fizice într-o anumit teritoriu geografic.[3][4]
Subiecte[modificare | modificare sursă]
- Antimilitarismul se opune „dictaturii militare, cheltuielile militare uriașe sau stabilirii de baze militare în străinătate”.[5] Reprezintă o opoziție față de politica militară etatistă, cu precădere față de armamentul nuclear, și este strâns asociată cu pacifismul.[6][7] Anarho-pacifismul(d) este o formă radicală a acestor principii.[7]
- Nesupunerea civilă este respingerea autorității legislative a statului. De obicei, este definită ca având de-a face cu relația dintre legile statului și cetățean.[8] Nesupunerea civilă urmărește adesea să conteste legitimitatea unei hotărâri politice sau judiciare prin protest.
- Dezinformarea este răspândirea de informații false în mod deliberat cu scopul de a induce în eroare.
- Laissez-faire este absența oricărei intervenții a statului(d) într-o economie de piață. Teoria laissez-faire se bazează pe principiile conform cărora intervenția economică a guvernului este fie inaplicabilă, fie ilegitimă sau ambele.
- Autoguvernarea(d) este capacitatea unui grup sau a unui individ de a exercita toate funcțiile necesare de reglementare fără intervenția unei autorități externe.
- Odată cu dezvoltarea unor tehnologicii precum supravegherea electronică(d) și programele de biometrie, guvernele au obținut capacitatea de a monitoriza toate activitățile subiecților săi, numeroase grupuri pro-drepturile cetățenești și pro-dreptul la viață privată fiind îngrijorate de posibilitatea ca într-un viitor apropiat să avem o societate complet supravegheată și lipsită atât de libertăți personale, cât și de libertăți politice.
Forme[modificare | modificare sursă]
Teorii politice[modificare | modificare sursă]
Antietatismul este un element comun în filosofia politică anarhistă și libertariană. Anarhismul este definit prin scopul său principal de a desființa statul și instituțiile sale.[9] Potrivit doctrinei anarhiste, statul este considerat un instrument ilegitim de dominare și coerciție(d). Pe de altă parte, libertarianismul încearcă să maximizeze libertatea și libertatea politică ca principii de bază.[10] :16 Aceasta poate include o opoziție completă sau parțială față de puterea de stat(d) cu scopul de a desființa sau limita statul.[10]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Gallaher, Carolyn; Dahlman, Carl T.; Gilmartin, Mary; Mountz, Alison; Shirlow, Peter (). Key Concepts in Political Geography. London: SAGE. pp. 260, 392. ISBN 978-1-4129-4672-8. Accesat în .
- ^ Craig, Edward, ed. (). „Anarchism”. The Shorter Routledge Encyclopedia of Philosophy. ISBN 978-0-415-32495-3.
- ^ Barrow, Clyde W. (). „The Miliband-Poulantzas Debate: An Intellectual History”. În Aronowitz; Bratsis. Paradigm Lost: State Theory Reconsidered. University of Minnesota Press. ISBN 978-0-8166-3293-0.
- ^ Cudworth, Erika (). The Modern State: Theories and Ideologies. Edinburgh University Press. ISBN 978-0-7486-2176-7.
- ^ Cockburn, Cynthia (). Antimilitarism: Political and Gender Dynamics of Peace Movements. London: Palgrave Macmillan. p. 2. ISBN 978-0230359758.
- ^ Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297.
- ^ a b Ostergaard, Geoffrey. Resisting the Nation State: The Pacifist and Anarchist Tradition. Peace Pledge. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Martin, Rex (ianuarie 1970). „Civil Disobedience”. Ethics. 80 (2): 123–139. doi:10.1086/291760.
- ^ Carter, April (). The Political Theory of Anarchism. Routledge. p. 14. ISBN 978-0-415-55593-7.
- ^ a b Woodcock, George () [1962]. Anarchism: A History of Libertarian Ideas and Movements. Peterborough, Ontario: Broadview Press. ISBN 9781551116297.