Politică militară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Politica militară (numită și politică de apărare) este politica publică care se ocupă cu securitatea internațională și cea militară. Ea cuprinde măsurile și inițiativele pe care guvernele le realizează sau nu în ceea ce privește luarea deciziilor cât și obiectivele strategice, cum ar fi de ex., când și în ce mod să se angajeze forțele armate naționale.

Politica militară este folosită pentru a asigura implicarea independenței în dezvoltarea națională, și pentru reducerea greutăților impuse de actori ostili și agresivi externi. Ministerul Apărării (sau o organizație sinonimă guvernamentală) este principalul factor de decizie în politica militară națională.

Scop[modificare | modificare sursă]

Politica militară identifică, bazându-se pe analiză de informații, amenințările de ostilitate și agresiune și definește domeniul militar al securității naționale, [[alianță de apărare|alianțelor de apărare], pregătirii de luptă, organizării militare a forțelor naționale și utilizarea în context a tehnologiei militare.

Politica militară națională definește strategia de apărare națională, momentul angajării forțelor armate naționale. Politica militară națională, de asemenea, definește postura strategică, "modul cum", față de orice posibilă amenințare asupra teritoriului național, societății, mediului și/sau economiei acestuia, și definește opțiunile disponibile pentru a face față acestor amenințări. Cu cât sunt mai multe opțiunile oferite pe care o politică militară le oferă guvernului, cu atât mai bine (mult) este luată în considerare formularea sa. Postura strategică la rândul său, definește doctrina militară a forțelor armate. Această doctrină poate include raportări la amenințări cu care se confruntă interesele naționale, și care sunt situate în afara teritoriului național, cum ar fi căi maritime de transport.

Dezvoltare[modificare | modificare sursă]

O politică militară este creată prin procesul politicii militare de luare a deciziilor organizatorice importante, inclusiv identificarea priorităților și alternativelor diferite, cum ar fi personalul de apărare și programele tehnologice sau prioritățile bugetare și alegând între ele în funcție de impactul pe care acestea le pot avea asupra dezvoltării naționale în ansamblu.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]