Constrângere
Constrângerea implică obligarea unei părți să acționeze în mod involuntar prin utilizarea amenințărilor, inclusiv amenințări cu utilizarea forței împotriva acelei părți. Aceasta implică un set de acțiuni cu forță care încalcă liberul arbitru al unui individ pentru a induce un răspuns dorit. Aceste acțiuni pot include extorcarea, șantajul sau chiar tortura și agresiunea sexuală. Sistemele de drept comun recunosc constrângerea ca o apărare la răspunderea penală atunci când o persoană comite o infracțiune sub constrângere.[1][2][3][4]
Constrângerea poate implica nu numai provocarea de vătămări corporale, ci și abuz psihologic (acesta din urmă având scopul de a spori credibilitatea percepută a amenințării). Deși conceptele de constrângere și persuasiune sunt similare, diverși factori le disting. Aceștia includ intenția, dorința de a provoca vătămare, rezultatul interacțiunii și opțiunile disponibile părții constrânse.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Definition of coercion”. Merriam-Webster. decembrie 2023.
the act, process, or power of coercing
- ↑ Schelling, Thomas C. (). Arms and Influence. Yale University Press. doi:10.2307/j.ctt5vm52s. ISBN 978-0300002218. JSTOR j.ctt5vm52s.
- ↑ Pape, Robert A. (). Bombing to Win: Air Power and Coercion in War (ed. 1). Cornell University Press. p. 4. ISBN 978-0801431340. JSTOR 10.7591/j.ctt1287f6v.
'Coercion' means efforts to change the behavior of a state by manipulating costs and benefits.
- ↑ Butt, Simon; Lindsey, Tim (), „Substantive Criminal Law”, Oxford Scholarship Online, doi:10.1093/oso/9780199677740.003.0010, accesat în
- ↑ Powers, Penny (). „Persuasion and Coercion: A Critical Review of Philosophical and Empirical Approaches”
. HEC Forum (în engleză). 19 (2): 125–143. doi:10.1007/s10730-007-9035-4. ISSN 0956-2737. PMID 17694994.
